Descoperim județul: Biserica ortdoxa si catolica, monument unic in Europa
10 februarie 2018
Emisiunea BuzzBALL, februarie 2017: invitati – Florin Acsinte si George Pohoata
15 februarie 2018
Vezi tot

Dragoș Pătraru de la “Starea nației” și motivul de a sărbători cu el 7 ani de Buzz

dragos patraru

Prin adolescența mea și puțin după scriam la “Poștalion”, o rubrică de corespondență în revista VIP, condusă pe atunci de jurnalistul Cristian Brancu. Scriam cu încântare pentru că mă asculta cineva și cineva îmi arăta încredere în propriile forțe de care, cel mai probabil, aveam nevoie. Îi mulțumesc și astăzi ori de câte ori pot lui Cristi pentru acel dialog săptămânal aproape, căci am învățat de acolo multe. Era totul uman, sincer, se întâmpla firesc, nu se interpunea nimeni între mine, cititorul de revistă și el, redactorul -șef aflat în dialog cu cititorii lui. Era o nevoie reciprocă, am înțeles asta mai târziu. Mergeam la redacția revistei ori de câte ori ajungeam în capitală doar ca să mai sorb câteva cuvinte ce-mi înnobilau sufletul. La fel s-a întâmplat și în cazul emisiunilor realizate la Radio România Actualități de Titus Andrei. Scriam, așteptam cu sufletul la gură răspunsul, mergeam la radio. Găseam dialog, mă regăseam. Am crescut, deci, din modele. Am avut parte de ele.

Timpul a trecut, televiziunile au luat-o razna, radiourile, la fel. Emisiunile, cele mai multe, nu mai erau producții proprii, ci cumpărate din-afară. Nu mai simțeam omul din spatele lor. Nu mai aveai cu cine să comunici. Se transformase totul într-o mașinărie, într-un tipar dictat de cineva. Oamenii de pe sticlă erau înconjurați de un nefiresc și grosolan PR. Simțeam asta. Mă durea cu toate că la rândul meu crescusem și nevoia mea de modele se mai estompase.   Impresarii/ responsabilii în comunicare vorbeau mai mult decât vedeta însăși.  Comunicatele de presă au devenit sursa principală de știri pentru jurnaliști și cei mai mulți se mulțumesc cu ele. Chiar și azi.  Firescul, umanitatea își pierdeau treptat aura.

De un timp, destul de mult, deschid televizorul în fiecare seară, la 22.30, la Starea Nației. (mă rog, de joi până vineri!)  Inițial mi s-a părut interesant că e o producție proprie, apoi m-au atras subiectele și modul în care ele sunt abordate. Simțeam munca oamenilor. Simțeam echipa de oameni din spate. Simțeam truda de acolo. M-am uitat și la TVR1, și la Digi24. Mi-a plăcut curajul de la bun început de a spune lucrurilor pe nume. Sunt sigură că “Starea Nației” și Dragoș Pătraru pot constitui acel model de care am beneficiat eu în adolescența mea pentru copiii și tinerii de astăzi.

Astăzi, mai mult ca oricând, e nevoie de modele adevărate, de modele care să ofere copiilor posibilitatea de a discerne între valoare și mizerie, între urât și frumos, între efemer și peren. Omul care ne dă  bună seară de luni până joi e firesc, nu are nimic din poleiala cu care s-au împodobit televiziunile în ultimii ani, cel puțin, eu nu simt asta. E natural, are curaj să lupte pentru societatea în care trăim, iar asta pentru jurnalistul de azi e o adevărată calitate.

Acesta este motivul principal pentru care Dragoș Pătraru vine la Botoșani. Copiii și tinerii de la Buzz l-au dorit la aniversarea lor “galbenă”. Dragoș Pătraru este în momentul de față un posibil model pentru ei, copiii și tinerii de azi. O demonstrează, seară de seară, la TVR1. (Mă rog, de luni până joi)! Uitați-vă, vă veți convinge singuri! E sincer, e uman, e pasionat, e interesat de ceea ce face, iar asta e mare lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *