Buzz. Un ziar. O televiziune.  Un spațiu de joacă.  Cursuri.  Dezvoltare personală. În 8 ani de când există ideea aceasta, au trecut mulți copii pe aici. Cu mulți mă văd pe stradă, ne salutăm, ne zâmbim. Firesc. Mulți au plecat după un an, alții după câteva luni. Au fost și unii care au rezistat doi ani și apoi au descoperit alte căi pe care au vrut să meargă. Dar cert e că puțini din cei care vin și se înscriu la Buzz rămân până pleacă la facultate. Vorbim de copii care vin la 8, 9 sau 10 ani aici. Cei mai mulți vin din curiozitate sau pentru că li se pare cool să faci chestia asta și pleacă destul de repede după ce au gustat din dulcele ăsta nou. Alții  își descoperă abilități în zona asta a jurnalismului, prind curaj, se văd mai bine și la școala, devin mai interesați de chestii care nu par prea tari pentru colegii lor. Alții pleacă, cei mulți după nici un an.  Dar cei care pleacă mai curând de câte ar putea descoperi în stupul Buzz nu înțeleg câteva aspecte:

1.  Când te apuci de o treabă, o faci pentru ca îți place. Nu-ți place, renunți pentru că ceilalți vor simți dezinteresul tău.
2. Ești consecvent cu ceea ce înveți. Nu poți să ai rezultate deosebite după două ore de dicție. Munca e titanică și o faci doar dacă ești interesat.
3.  Nu fugi de responsabilitățile pe care le ai pentru că dacă o faci,  asta înseamnă că nu-ți place, nu e pe feellingul tău ceea ce se întâmplă.
4.  Când primești un sms cu o activitate la care ar trebui să participi, și tu ai altceva programat, primul gând e: Pfff, nu pot amână oare ziua lui X? Adică regreți atât de tare ca nu poți fi acolo încât îți vine să muți aniversarea prietenei tale la care trebuie să fii prezentă.
5.  Buzz înseamnă dezvoltare personală și pe asta o câștigi în timp, cu răbdare, participând la activități, dorindu-ti să-i ajungi din urma pe cei buni, mai vechi, mai mari.
6.  În niciun caz nu te trage cineva de mână ca să faci ceva, tu trebuie să faci! Iar în cazul acesta nu mai contează nici programul de la școală. Te străduiești să fii acolo când e nevoie de tine. Șă fii și la Buzz, și la școală foarte bun.
7.  Trebuie să-ți dorești să lucrezi în echipă.
8.  Atunci când aștepți să te trimită mama la Buzz e o problemă. Ție trebuie să-ți placă treaba asta și atunci ajungi să te “cerți” cu mama ca să te lase peste tot că sunt atâtea chestii care îți plac.

Cum spunea și Kafka, sunt pe lumea aceasta două păcate generale din care se nasc toate celelalte: nerăbdarea și lenea. La Buzz se întâmplă lucruri în fiecare zi. Trebuie doar să nu -ți fie lene să ajungi tocmai în centrul vechi unde este redacția, trebuie doar să ai răbdare să evoluezi.

Când te înscrii, nu vii, clar, cu gândul să ieși de aici în clasa a XII-a. Dar când se întâmplă asta, Oh, Doamne, nu-ți dai seama cum poți să fii! Ești printre tinerii ăia care chiar știu ce să facă după ce termină liceul, te exprimi lejer, ai curaj, nu te mai lovește așa tare răutatea semenilor, știi cum să abordezi un om, știi cum să vorbești cu el, ai un spirit critic dezvoltat. Dar, atenție, toate acestea vin după muncă multă și   constantă, răbdare și mai ales plăcerea de a face lucrurile acestea. Ești Buzz, ești pasionat, ești muncitor, ești implicat.