În această vacanță am fost într-o expediție extraordinară în Delta Dunării, la Mila 23, cu familia mea. Am călătorit cu șalupa! Era o frumusețe superbă acolo, cu foarte multă natură. Am văzut multe specii de animale, unele mai rare și mai greu de găsit, iar altele pe care le poți vedea aproape oriunde. Era plin de pești acolo, în zonă.

Mergând cu șalupa, am observat cu toții mai multe specii de stârc, iar ghidul ne-a dat multe informații foarte interesante despre fiecare specie în parte. Stârcul care m-a impresionat pe mine este o pasăre de mai multe tipuri.

Am văzut stârcul galben ce este obișnuit în deltă și este destul de greu de găsit în restul Europei. Capul și corpul sunt de culoare galbenă, cu burta albă și picioarele portocalii sau roșii dacă este un exemplar mai tânăr.

Am găsit și stârcul cenușiu ce este la înălțime asemănător cu barza și poate fi ușor de recunoscut după penele lui gri și  moțul foarte drăguț de deasupra capului. Este o pasăre foarte comună în Delta Dunării și poate fi văzută în toată perioada anului.

Am întâlnit și stârcul pitic, care este cel mai mic dintre toți. Este de culoare ocru cu spatele maroniu-negricios, se hrănește cu amfibieni (pești, insecte și alte nevertebrate). Ne-am dorit  să vedem și cum arată stârcul de noapte, dar din păcate nu l-am găsit.

Am stat câteva ore în natură, am admirat perisajele superbe și la un moment dat, am ajuns într-o parte a Dunării fără copaci, doar cu apă și nici o urmă de om. Era plin de nuferi și stuf. Am văzut gâște, multe rațe, chiar și câțiva pui de rățușcă foarte drăguți. După ce am plecat de acolo, ne-am întors pe canal, iar în tufișuri, ascuns, era un câine sălbatic. După ce ne-a observat prezența, a fugit. Arăta aproape ca un raton, coada fiind neagră cu dungi albe.

Mai târziu am ajuns într-o zonă mai retrasă,  un loc foarte mare, doar cu apă. Ghidul de acolo ne-a lăsat, pe mine și pe fratele meu, să conducem șalupa. A fost o experiență inedită pentru noi! Nu ne lăsat să schimbăm viteza ca să nu se întâmple ceva rău, dar oricum ne-am distrat foarte mult.

După ce am ajuns la destinație, ne-am oprit să mâncăm la pensiunea “Alexandra și Alexandru”, o pensiune foarte frumoasă, cu mâncare foarte bună, specifică zonei. A fost delicioasă și lumea a fost politicoasă.

Când ne-am întors pe canalul Dunării, eu și fratele meu eram extenuați așa că am dormit. Am parcurs același drum, dar de data aceasta mai mult adormiți. Înainte de a pleca din deltă, mi-am achiziționat și o carte foarte interesantă despre păsările din Delta Dunării pe care o recomand. Se numește “Păsări din Delta Dunării și împrejurimi” de Mihai Banciu. Este în română, tradusă în engleză, franceză, germană si italiană. Are informații și poze de calitate cu păsările din Delta Dunării. De aici chiar am sustras informații pentru acest articol.

A fost o expediție educativă, interesantă și distractivă, un timp de calitate petrecut în familie. A foarte frumos și mă voi duce acolo și în viitor cu siguranță!