A fost Lino Golden la Botoșani. Sute de puști au venit la Cornișa pentru a -și vedea idolul în carne și oase. Bucurie mare pentru mulți. Au cântat, cot la cot, cu artistul. Au strigat, au cântat, s-au manifestat, așa cum se întâmplă la oricare artist aflat pe val.  Bucurie mare sus pe scenă. Vreo o oră a durat întreaga manifestare muzicală a lui Lino și prietenii lui de pe scenă.

A coborât. Gardurile care împrejmuiau zona au fost înțesate de puștii zgomotoși. Lino, lângă scenă. Pentru a se face remarcați, puștii au început să-l strige. Lino s-a dus lângă ei. Ca pe un zeu, toți, care mai de care, au vrut să-l atingă.

O puștoaică de vreo 7 ani a scăpat de vigilența forțelor de ordine și i-a cerut o poză. Au mai fost câțiva norocoși care au prins câteva poze fiind mai aproape de artist. La scurt timp, Lino a intrat în mulțime. O baie bine meritată și fără alte discuții, a intrat în duba care a dus întreaga trupă la hotel. Reporterul Buzz, Ioana Crăiniciuc vorbise înainte cu Lino pentru interviu. Fusese de acord. Eram în sfârșit uimiți că unul din generația asta nouă de artiști acceptă să vorbească cu presa. Oau!

După ce a coborât de pe scenă, ne-a făcut semn că după autugrafe primim și interviul. Am rămas însă  în urma mașinii uimiți de schimbările de ultim moment. Nu ne-a invitat, dar am decis singuri. Am demarat în trombă spre hotelul lor, la rândul nostru. Am ajuns. Erau acolo. Ni s-a spus că primim interviul, dar după ce Lino mănâncă. Ok, am acceptat trocul.

A durat jumătate de oră. Erau niște copii care voiau un interviu cu Lino, era ora 22.00 fără. Pe la 22.20, am intrat în restaurant din nou (am așteptat în hol, normal) unde Lino mânca (fără să ne cheme artistul, am dat noi buzna). Și-a amintit în fine de interviu. Ni l-a dat în sfârșit, nu înainte de a a ne sublinia să fim scurți, să nu fie unul lung… Adică da, mai mult a durat așteptarea decât interviul. Big dislike, Lino! Așa nu se face. Așa ceva seamănă cu aroganța vedetelor care ajung în vârf și coboară mai repede decât ajung acolo.