Dacă nu știți cum să vă relaxați, dar în același timp să și ajutați, ar trebui săcitiți cu atenție gândurile următoare.

Făcând parte dintr-un grup de voluntariat de prestigiu, am mers să oferim o mână de ajutor unei asociații care au în grijă câini și  pisici fără adăpost.

Impresionant e devotamentul, implicarea și grija Ancăi Melinte, mare iubitoare de animale, a veterinarului de acolo (nu i-am reținut numele, dar e foarte preocupat de cee ce face), precum și a localnicilor, care fără sa ezite, ajută…

Fiind răsplătiți cu bucuria, energia și mulțumirea pe care câinii ți le transmit instant după ce te-ai aplecat să le întinzi un plic cu mâncare.

Grija și devotamentul pe care le prezintă acești oameni țin în viata mici suflete pe care noi le numim animale. Sunt persoane vârstnice care, cu zâmbetul pe buze și cu căldură sufletească, ne-au primit în curtea lor pentru a ne arăta ființele necuvântătoare ce cresc și se joaca formându-le un colț de rai.

Animalele ne învață zilnic ce înseamnă iubirea, iar noi ar trebui sa le oferim ce putem… Și dacă nu putem mai mult măcar niște apa și mâncare… Ele nu cer o casa, un telefon sau o mașină, ci un colț de pâine dacă ai în buzunar, pentru a-și alina vreun pic foamea.

Nu arunca un suflet în drum sau la gunoi. Pune-te tu în locul lui și vezi dacă-ți place. Cele mai multe n-au adăpost, n-au ce mânca, e e frig acum c-a venit iarna. A fost o bucurie pentru noi să dam o mână de ajutor. Vom continua povestea asta.

Autor: Ionela-Alexandra Bojincă