Se apropie Joia Mare. Ziua sfântă dinaintea Paștelui, ziua în care se rememorează spălarea picioarelor și cina cea de taină a Domnului nostru Iisus Hristos. Este ziua în care se înroșesc ouăle.

Dar vă propun, prieteni, să călătorim în timp pentru a vedea cum vopseau ouăle bunicile noștri. Ele foloseau pentru vopsirea ouălelor coji de ceapă, sunătoare, flori de tei, frunză și tulpina de rostopască, urzici sau sfeclă roșie.

Coaja de ceapă făcea oul maro deschis sau galben, urzica, verde, sfecla roșie, roșu, iar rostopasca, galben. Deci, și pe timpuri, ouăle se vopseau în mai multe culori. După vopsire, oul era uns cu slănină sau untură pentru strălucire.

Bunica mea, după ce pregătea soluția pentru vopsit, spăla oul, îl băga într-o șosetă unde introducea o frunză de pătrunjel pentru decor. Această tehnică de vopsit, evident, este una mai aproape de zilele noastre când deja se folosea vopsea din comerț pentru ouă.

Dar vopsitul ouălor pe cale naturală, cu plante, era mai bun, deoarece nu murdărea, lăsa mâna curată, gospodinele nu aveau nevoie de mănuși. Chiar dacă e mai simplu acum pentru că doar pui apa cu vopsea la fiert, introduci oul fiert și aștepți să se prindă vopseaua, metodele folosite cândva erau mai curate și mai naturale. E adevărat că acum ouăle sunt și mai vesele dacă, odată vopsite, lipim pe ele  stickere cu diferite personaje.

Mai vreau să spun că, deși a intrat și la noi destul de profund tradiția cu iepurașul care aduce cadouri, să nu uităm că Paștele este întâi de toate despre Iisus și Învierea lui, să fim atenți la povestea înroșrii ouălor și să ne bucurăm de lumina Învierii chiar dacă anul acesta nu mai avem posibilitatea să mergem s-o luăm. Dumnezeu e Sus și trebuie doar să aprindem o lumânare, să cântăm în casă, alături de cei dragi Hristos a Înviat, să ne rugăm să fie bine pentru noi și cei dragi nouă și să ascultăm, de ce nu, slujba Învierii la televizor sau pe internet căci vor fi parohii care o vor transmite online.