În perioada pademiei determinată de boala Covid-19, când am stat doar în casă, cu siguranță, cu toții ne-am mai plictisit și am răscolit prin dulapuri ori sertare. Și  să știți că făcând acest lucru, nu de puține ori ai ocazia să descoperi lucuri interesante.

Iar unul dintre acestea este să te întorci în timp. Destul de mult pentru că vorbim de copilăria părinților noștri. Cu siguranță, și părinții tăi mai păstrează prin casă lucruri pe care le au încă de când erau copii. Te-ai gândit vreodată să inițiezi o discuție cu ei în legătură cu lucrurile din casă care reprezintă copilăria lor? Deși îți pare la fel, să știi că sunt timpuri destul de diferite  ca mod de viață. Noi avem smartphone, noi avem internet, noi ne bucurăm de TikTok, ei, însă, aveau clasoare cu timbre, aveau o mulțime de jocuri în aer liber, aveau celebrele păpuși Arădeanca (poate scriem într-o zi despre asta!) ori surprize de la gumă.

Căutând prin sertarele familiei, am descoperit un lucru interesant și nou pentru mine pe care m-am gândit că poate fi o revelație și pentru voi.  Am găsit un clasor cu timbre. Imaginile descriu o adevărată istorie. Am găsit un timbru cu stema orașului Botoșani într-o serie de timbre cu embleme ale județelor României.

 

L-am rugat pe tata să-mi povestească despre colecția lui de timbre, o pasiune cu adevărat nouă pentru noi, copiii de azi. Pare chiar ciudat pentru copiii din ziua de azi o astfel de pasiune, nu? Dar ei, părinții noștri, colecționau tot felul de lucruri, nu doar timbre. Aveau colecții de  pixuri, insecte ori surprize de la gumele de mestecat. Cumpărau gumă doar pentru a-și completa surprizele. Era, pe vremea aceea, o gumă de mestecat foarte cunoscută și îndrăgită de copiii de atunci,  care se numea TURBO.

Dar, cu siguranță, după spusele lui tata, cea mai populară pasiune era colecţionarea de timbre. ,,Cumpăram timbrele de la filatelie sau de la Oficiul Poștal. Cum făceam vreo doi bănuţi, dădeam fuga șă cumpărăm un plic cu timbre. Pe vremea aceea, noi, copiii stăteam mult în faţa blocului, ne arătam unii altora timbrele și dacă aveam dubluri, făceam schimb. Cele mai des întâlnite timbre erau cele cu animale, cu flori, dar se mai găseau cu emblemele judeţelor. Aveam și cu pești, vapoare, nave spaţiale, port pupular, sporturi, scriitori, plante exotice”.

Clasoarele erau organizate în funcție de preferințe. Dacă posesorului de clasor îi plăceau pisicile, de exemplu, avea o pagină specială numai cu timbre cu pisici. Dacă îi plăcea sportul, era clar că întregul lui clasor era plin aproape cu timbre cu tot felul de sporturi.

Ce mi s-a părut interesant, a fost să aflu că timbrele își pierdeau din valoare dacă erau atinse cu mâna sau dacă aveau urme de amprente. În condițiile acestea, schimbul se făcea mai greu.  Cu timbrele trebuia să umbli cu grijă, cu mănuși și cu penseta și să le verfici cu lupa.

Am mai aflat de la tata că unele timbre mai vechi pot fi astăzi foarte valoroase. Am fost curios să aflu care este la ora actuală cel mai scump timbru și am aflat că există timbrul Capul de bour care se vinde rar și doar la licitaţie. Capul de bour este numele filatelic al primelor mărci poștale, rare și originale din anul 1858 și sunt considerate drept primele mărci din România. Licitaţia unui astfel de timbru începe de la 5000 de euro.

 

Post Views: 1.265