Și-au exprimat marea dragoste pentru ceea ce au reușit copiii botoșăneni: vedeta României – Margareta Pâslaru care îi felicită pe copii pentru că sunt parte din istoria orașului lor, Dragoș Pătraru – mare meșter al cuvântului drept și, de aici, la fel de incomod, Cătălin Flutur – primarul vizionar care se înclină în fața noii generații (excelentă atitudine), alte personalități ale locului precum Roxana Aiacoboaie – jurnalist, Relu Oneaga – Memorialul Ipotești, Cristina Lupașcu – psihoterapeut și…cam atât.

Oare numai atât meritau zecile, sutele de copii de pe meleagurile eminesciene, care în 100 de ediții ale ziarului, au reliefat pe cât s-a putut, universalitatea poetului, istoria și cultura cunoscute și necunoscute ale zonei?  Categoric, nu. În numărul 100, titluri inspirat alese, precum „News vs. Gold” sau “Evoluție și pasiune” constituie marea confirmare.

Nu știu de ce mă implic eu. Poate pentru faptul că mă sensibilizează “tot ce spun copiii că trebuie iubit”. Și nu numai că spun, dar e și marele adevăr. Sunt om de Radio, am iubit Radioul și-l iubesc, l-am slujit și-l slujesc, te ascult, dragul meu Radio, până la…

Știți ce mă neliniștește profesional? Că jurnaliștii din zonă (Radio, TV, presă scrisă) se opresc prea puțin și cu prea multă parcimonie, asupra miracolului Buzz. Merită să-l cunoască mai multă lume din această țară.

Titus Andrei – Radio România

P.S.  Deontologic, m-am rugat în genunchi să apară aceste câteva cuvinte, pe care le-am scris imediat după ce am citit ziarul; cam greu. Și nu e de mirare când modestia și bunul simț fac din unii oameni rarități. Mulțumesc, Ioana Matfeev!

Post Views: 426