În această perioadă am hotărât că familia mea are nevoie de un nou membru,așa că am început să căutăm nu unul,ci doi cățeluși,de talie mică sau medie,pufoși și jucăuși,care să aibă cam o lună.Primul lucru care ne-a venit în minte a fost Adăpostul de câini comunitari Botoșani.Am mers acolo cu speranța că o să găsim un prieten pufos.Am sunat la ușa Padocului și toți câini de acolo au început să latre mai tare ca niciodată.Un minut de așteptare și iată că un domn ne deschide ușa,iar câini latră și mai tare.Intrăm și mă cuprinde o stare de frică. Nu ne ducem la câini mari,mergem în zona unde stau câini de talie mică și puii.Odată ce am ajuns acolo,domnul care ne-a deschis poarta ne  conduce la un birou mititel,unde ne întâmpină un bărbat înalt care vorbește puțin cu mama mea și spune;                                                                     -Îmi pare rău,dar toți puii de aici așteaptă să fie luați de o asociație ,care o să aibă mai multă grijă de ei.

-Nicio problemă,spune mama,o să găsim în altă parte un cățeluș.Apoi plecăm pe unde am venit și urcăm în mașină.Eu stau bosumflată cu bărbia sprijinită de geam și oftez întruna.                                                                                                                                                                                          -Nu te îngrijora,ai auzit ce a spus domnul.Găsim noi până la sfârșitul zilei un cățel.                                                                                                            -Bine…spun eu și în mine simt o mică speranță.Mama pornește mașina și mergem toți spre biroul unde lucrează mama și tata.Acolo,mama caută pe un grup numit Adopții Animăluțe Botoșani,sperând să găsească ceva.După ceva timp,mama spune fericită;                                                      -Am găsit o doamnă care stă la Cristești și spune în postarea ei că are nouă pui care așteaptă să fie adoptați de cineva.O cățelușă a fătat puii în grădina ei și apoi a plecat.Să vedem dacă îi mai are.Simt că explodez de fericire.Sper ca acea doamnă să mai aibă cățeluși.Dură parcă o eternitate până când doamna răspunse la mesajul mamei.După cam 10 minute de vorbit prin mesaje,mama spune:                                                 -Ascultați,doamna,pe care o cheamă Veronica,a răspuns la mesaj și spune că i-au mai rămas doar câteva cățelușe,care au toate o lună și 3 săptămâni.Dacă vrem două,a spus că le dă cu dragă inimă și că nu costă nimic.Cățelușele le aduce ea în seara asta.Nu-mi venea să cred că o să avem doi cățeluși,eram atăt de bucuroasă,aproape explodam.Dar iată că timpul trecu repede și seara se apropie pe furiș.Am mers la casuta noastra de  la Lebăda,ca să o așteptăm pe doamna Veronica.Am sat,am așteptat,până când afară era beznă.Apoi mama propuse să mergem să o așteptăm pe doamna Veronica la intrarea în Botoșani.Am așteptat cam 5 minute,sora mea,Ioana,se tot uita pe geam și ne anunța când venea câte o mașină.Într-un târziu,mașina doamnei sosi și din ea coborî un domn îalt și doamna Veronica,desigur.Fiecare avea câte un cățeluș în brațe,primul era maro închis,așa că am hotărât să îi spunem Bella.Al doilea era alb,cu pete maro,și am decis să îi spunem Daisy.Am pus ghemotoacele de blană într-o cutie pe care tata mi-a dat să o țin în brațe.Imediat ce ma șina a pornit,am început să le mângâiem pe Bella și pe Daisy,spunăndu-le încontinuu;

-O să ne jucăm cu voi,o să vă dăm de mâncare și o să vă iubim mult.Așa a început viața cățelușilor în familia noastră.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          SFÂRȘIT

Post Views: 315