Galbenul este una dintre culorile din spectrul vizibil ochiului uman, aflată între portocaliu și verde, și clasificată ca o culoare caldă. Are o lungime de undă cuprinsă între 570–590 nm. Este o culoare primară în modelul de culori CMYK, folosit în pictură sau imprimare color.

În modelul RGB, utilizat pentru a crea culori pe ecranele televizorului și calculatorului, galbenul este o culoare secundară realizată prin combinarea roșului și verdelui la o intensitate egală.

Culoarea sa complementară este violetul. Carotenoizii dau culoarea galbenă caracteristică frunzelor de toamnă, porumbului, canarilor, narciselor și lămâilor, precum și gălbenușului de ou, fluturilor și bananelor. Ele absorb energia luminii și protejează plantele de fotolezări.

 

 

Lumina soarelui are o ușoară nuanță gălbuie atunci când Soarele este aproape de orizont, din cauza împrăștierii atmosferice a lungimilor de undă mai scurte (verde, albastru și violet).

Deoarece era disponibil pe scară largă, pigmentul ocru galben a fost una dintre primele culori utilizate în artă. Peștera Lascaux din Franța are o pictură cu un cal galben veche de 17.000 de ani. Pigmentul ocru și auripigmentul au fost folosite pentru a reprezenta culoarea aurului și a pielii în mormintele egiptene, apoi în picturile murale din vilele romane.

În biserica creștină timpurie, galbenul era culoarea asociată Papei și cheile de aur ale Regatului, dar era asociată și cu Iuda Icariotul și era folosită pentru a marca ereticii. În secolul XX, evreii din Europa ocupată de naziști au fost nevoiți să poarte o stea galbenă. În China, galbenul strălucitor era culoarea Regatului Mijlociu și putea fi purtat doar de împărat și familia sa; oaspeții speciali erau primiți pe un covor galben.             

Conform sondajelor din Europa, Canada și Statele Unite, galbenul este culoarea pe care oamenii o asociază cel mai adesea cu amuzamentul, blândețea, umorul și spontaneitatea, dar și cu duplicitatea, invidia, gelozia, avariția iar, în SUA, cu lașitatea. În Iran are conotații de paloare/boală,  dar și înțelepciune și conexiune. În China și în multe țări asiatice, aceasta este văzută drept culoarea fericirii, gloriei, armoniei și înțelepciuni.

În limba română cuvântul „galben” provine din latinescul galbinus. Dintre limbile romanice numai româna a păstrat etimonul latin; în franceză jaune, italiană giallo, spaniolă amarillo.

În româna veche, substantivul “galben” se referea la monedă mică de aur, indiferent de gramaj, pentru efectuarea de tranzacții.

Cuvântul englezesc yellow provine din engleza veche geolu, geolwe, care înseamnă „galben, gălbui”, derivat din cuvântul proto-germanic gelwaz „galben”.

Galbenul, sub formă de pigment ocru galben, obținut din lut, a fost una dintre primele culori folosite în arta rupestră preistorică. Peștera din Lascaux are o pictură a unui cal colorat cu galben veche de 17.300 de ani.

În Egiptul antic, galbenul era asociat cu aurul, care era considerat a fi nepieritor, etern și indestructibil. Se credea că pielea și oasele zeilor sunt făcute din aur. Egiptenii foloseau intens galbenul în picturile mormântului; foloseau de obicei fie ocru galben, fie auripigmentul strălucitor, deși era fabricat din arsen și era foarte toxic. În mormântul regelui Tutankhamon s-a găsit o cutie de vopsea mică cu auripigment. Bărbații erau întotdeauna desenați cu fețe maro, femeile cu ochi galbeni sau fețe aurii.

Romanii antici foloseau galbenul în picturile lor pentru a reprezenta aurul și, de asemenea, pentru tonuri de piele. Se găsește frecvent în picturile murale din Pompei.

Post Views: 347