Despre SuperTeach, proiectul educațional prin care se dorește descoperirea și cultivarea potențialului, a talentului fiecărui elev, am mai scris, dar revenim la ideea dezvoltată de acest proiect. Acest proiect încurajează dascălii pasionați de meseria lor să îndrume elevii pe drumul cunoașterii, prin abordarea unor metode inovatoare de predare, a unei mentalități deschise, și să reprezinte astfel schimbarea în bine a învățământului din România.

Cristina Gheorghe, co-fondatorul SuperTeach, ne-a spus ce reprezintă pentru ea conceptul de „mentalitate deschisă”.

Într-un interviu acordat reporterilor Buzz, ea a afirmat: Prin mentalitate deschisă putem schimba dramatic și pe termen lung, sustenabil, felul în care privim învățământul în România. Transformarea mentalității e atât a profesorilor, cât și a părinților și a copiilor. Cred, fundamental, că e singura cale sănătoasă de a transforma o țară, în a o face cât mai adevărată, autentică și nu altceva decât ea însăși”.

Întrebată, ulterior, care ar fi acele lucruri ce lipsesc dascălilor de azi pentru a crea o legătură frumoasă cu elevii,  Cristina Gheorghe consideră că este vorba despre modul în care sunt priviți, ascultați și înțeleși tinerii de către îndrumătorii lor spre cunoaștere.

Co-fondatorul SuperTeach ne oferă și o situație concretă din care a înțeles care sunt acele elemente-lipsă ce nu permit crearea unei legături frumoase profesor-elevi. Este vorba despre o vizită organizată la o școală din Constanța când Cristina Gheorghe i-a rugat pe elevii care i-au prezentat școala să-i se adreseze pe nume. <<A fost o discuție foarte interesantă cu copiii de la școala din Constanța în care eu i-am rugat să-mi spună pe nume, când mi-au prezentat școala. Și ei mi-au spus: „Uau, dar chiar putem?”. Erau uimiți pentru că profesorii nu-i lasă să se adreseze așa. I-am întrebat atunci de ce cred ei că nu-i lasă și au spus: „Păi că vor să-i respectăm”, la care cel mai mic, de clasa a V-a, spune: „Eu cred că le e frică”. L-am întrebat de ce crede asta și a spus că le e teamă că dacă le spunem pe nume, ne tragem de șireturi, devenim obraznici, că nu mai sunt ascultați.>>

Întrebările referitoare la semnificația procesului de învățare, din punct de vedere personal, cât și cele referitoare la lecțiile de viață primite de la copii, își găsesc imediat răspunsul în declarațiile interesante ale Cristinei Gheorghe. Pentru co-fondatorul SuperTeach, a învăța reprezintă o modalitate de a descoperi lucruri noi despre cealaltă persoană, cât și despre sine. „Pentru mine, a învăța înseamnă să descopăr ceva nou și interesant la celălalt și la mine”.

În ceea ce privește lecțiile de viață învățate de la copii, Cristina Gheorghe declară că prima astfel de lecție i-a fost oferită chiar de către finuții ei.

O întâmplare marcată de un oarecare umor și, ulterior, o discuție cu finuții săi, au făcut-o pe aceasta să reflecte la o problemă din ce în ce mai prezentă în vremurile actuale: adulții și-au pierdut zâmbetul, au uitat să se mai joace alături de copiii lor, iar seriozitatea a luat locul bucuriei de pe chipul lor. <<Eram cu finuții mei în parc, în Herăstrău, și unul dintre ei avea o minge de baschet și o bătea pe alee. M-am dus s-o driblez și am picat. Am căzut, lată, pe trotuar, îmbrăcată elegant. Toți au rămas șocați că am căzut ! Unul dintre ei zice: „Vai, dar eu nu credeam că adulții cad” (…) Și mi-am dat seama că mult din viața lor, copiii petrec timp în jurul unor adulți foarte serioși, care se chinuie să-i învețe să fie acolo disponibili, să aibă răspunsurile potrivite, se încordează și uită să se joace>>.

Finalul interviului este marcat de o întrebare referitoare la semnificația proiectului SuperTeach pentru Cristina Gheorghe, întrebare la care aceasta răspunde cu sinceritate: Misiunea mea e să creez sens pentru ceilalți. Eu nu pot să am o discuție sau să merg undeva fără să caut sens oricât de mic ar fi el. SuperTeach are foarte mult sens, pentru că îi ajută pe toți cei din jur”.