În teatrul din antichitate nu existau programe sau afișe prin care să se anunțe subiectul, actele și distribuția pieselor puse în scenă. Deși spectacolul se termina, publicul aștepta ca actorii să-și continue jocul. De aceea, a apărut obiceiul, ca la sfârșitul reprezentației, să se anunțe: ACTA EST FABULA (PIESA S-A SFÂRȘIT). Locuțiunea s-a răspândit repede, trecând de pe scena teatrului pe scena vieții, cu același sens: final, sfârșit, încheiere. Acta est fabula au fost și ultimele cuvinte pe care împăratul Augustus (despre care am amintit în iunie, când am comentat dictonul Festina lente) le-a rostit pe patul de moarte: Piesa e terminată, viața mea s-a terminat.

Cu o asemena semnificație, nu se putea ca expresia Acta est fabula să nu străbată decenii și secole, și preluată spre a se puncta un sfârșit, un deznodământ, o finalitate. De exemplu, în Evul Mediu, La farce est jouee (Farsa s-a sfârșit) a scriitorului și preotului francez Francois Rabelais, care studiase Dreptul, dar care toată viața a practicat medicina odată cu traducerile din antici și romanele pe care le-a scris; romane fără asemănare cu alte opere precedente în limba franceză. Alt exemplu, E finita la commedia (S-a terminat comedia), erau vorbele cu care pe vremuri, în Italia, actorii, care jucau de obicei în piese anunțau că s-a sfârșit piesa. Și compozitorul Ruggero Leoncavallo și-a încheiat, astfel, cunoscuta operă Pagliacci (Paiațe).

Cu înțeles de bucluc, bazaconie, gâlceavă, scandal Caragiale adoptă expresia cu sens glumeț sau ironic, punându-i pe eroi să pronunțe comedie.

Apropae de anii noștri, Florian Pittiș își încheia asemănător concertele de muzică, poezie și actorie susținute cu prietenii, cum ar fi trupa Pasărea Colibri: ,,Gata, trag cortina, spectacolul nostru s-a sfârșit”.

Iată că aceste cuvinte, înaripate cum le numea rapsodul antichității, Homer, autorul poemelor atemporale Iliada și Odiseea, nu sunt atacate de rugina vremii, ele rămânând mereu vii și tinere. Micuțule jurnalist, e rândul tău să le folosești în cultura modernă.

Redactor: Ioana Ivaș, autor: Titus Andrei