Omul de zăpadă este unul dintre cele mai frumoase simboluri ale sărbătorilor de iarnă. El este făcut cu drag de către copii încă de la prima zăpadă. Nu există iarnă fără om de zăpadă.

Mari și mici, amabili și amuzanți, cu morcovi în loc de nas și cu o găleată veche pe cap se nasc ca prin magie în oraș.

De fiecare dată când vedem un om de zăpadă ne minunam de fantezia și originalitatea “sculptorilor”.

Știați că și omul de zăpadă are o istorie a lui? Se pare că, la sfârșitul secolului al XIV-lea a fost ridicat primul om de zăpadă despre care s-a scris vreodată.

Lucrurile comune pe care mai toți oamenii de zăpadă îl au sunt morcovul în locul nasului, cărbunii, pietrele sau nasturii în loc de ochi și o mătură la brâu.

Potrivit celor care au studiat acest subiect, primele mențiuni despre oamenii de zăpadă datează din Polonia, când un gravor face un calendar în care luna decembrie este simbolizată printr-un om de zăpadă

Însuși Shakespeare aduce în discuție acest personaj în piesa de teatru “Richard al doilea”.

Primii oameni de zăpadă au fost descriși ca niște monștri de zăpadă neînfricați, de dimensiuni impresionante.

În România, obiceiul de decorare a unui om de zăpadă cu mărgele din usturoi înseamnă prosperitatea gospodăriei. Acesta are rol de străjer, de clown, de prieten al iernii prezent peste tot. Și cel mai important rol al lui este acela de a ne pulsa creativitatea, bucuria de a ne face să zâmbim și să ne jucăm.

Copilul din noi se bucură de fiecare dată când vine iarna. La o plimbare matinală prin oraș, astăzi, când la Botoșani, a fost prima zăpadă din acest an,  am văzut mulți omuleți zâmbitori de nea, creați de mânuțe de copil.

Post Views: 475