Când am intrat în redacția Buzz, toată lumea de acolo îmi spunea că meseria de jurnalist îți oferă șanse unice în viață, că, practicând această meserie, voi cunoaște o mulțime de oameni, locuri, cazuri și situații  care își vor lăsa amprenta asupra mea.

Azi, mai mult ca niciodată, am simțit pe pielea mea responsabilitatea cu care vine la pachet această frumoasă meserie. Și vorbele de la începutul meu de mic reporter.

Chiar astăzi, pe 4 ianuarie, am luat parte, cu ajutorul doamnei Anca Melinte – profesor de limba română la Liceul “Demostene Botez” din Trușești,  la înmormântarea Mariei Alexandru, copila omorâtă cu bestialitate in timp ce se afla cu fratele ei la urat.

Cazul Mariei a fost extrem de discutat în media, de aceea nu îl voi mai povesti eu aici.

Mi-am dorit să scriu o știre de acolo, dar, în primul rând, să fiu la fața locului, să fiu atentă la tot ce se întâmplă în jurul meu.

 

 

Pe scurt, să îmi exersez calitatea de reporter, fiind chiar prima mea ieșire pe teren pe cont propriu, fără ajutor de specialitate în preajma mea.

O dată ce am ajuns la Biserica din Trușești – comuna din care provenea Maria – am dat de oameni de toate vârstele. Adulți, bătrâni și chiar copii – cu toții îndurerați și încă șocați de moartea fiicei, surorii, prietenei sau elevei lor.

Slujba a fost susținută de doi preoți care le-au și vorbit credincioșilor despre pierderea cuiva drag și despre faptul că moartea nu ne alege după haine, statut, studii sau iată, vârstă. Un lucru la care nu ne gândim de cele mai multe ori.

Peste 500 de oameni prezenți la înmormantare

Maria a fost condusă pe ultimul drum într-o rochie de mireasă, pe care a îmbrăcat-o prea devreme, într-o situație atât de tristă și neașteptată. Își va dormi somnul de veci în albul pe care îl merita și ea mult mai târziu.

În drum spre cimitirul din comună, am trecut pe lângă locul crimei, care era plin de candele aprinse, ursuleți de pluș. Erau și două fotografii ale fetei. Am rămas surprinsă de numărul mare de oameni prezenți, circa 500 de persoane. N-ai cum să nu rămâi impresionat, să simți lacrimi pe obraz oricât de necunoscută ți-e Maria.

Astăzi am înțeles perfect cât de mare e importanța jurnalistului. Cât de mult contează felul în care livrezi o informație cititorilor tăi.

Că nu numărul vizualizărilor trebuie să conteze, ci adevărul și ce simți ca om la fata locului trebuie livrat. In starea lui pură, fără cosmetizări.

Ca demers jurnalistic experiența de azi m-a marcat profund. Iar trăirile determinate de pierderea acestei fete au mărit forța sentimentelor

Am început anul la Buzz în forță, cu lecții prețioase învățate. Mi-am făcut și temele de reporter, astfel încât un reportaj mai amplu veți putea asculta în curând, la podcastul “BUZZunarul cu minuni” de pe Soundcloud.com/VoceaBuzz.

Post Views: 597