Compozitorul pasionat de aviație

În perioada aceasta, colegii mei din redacție lucrează la două reportaje dedicate zborului, respectiv Aeroclubul de la Arad și despre un tânăr pasionat de aeronautică, motiv pentru care m-am gândit să dedic rubrica de luna aceasta unui mare compozitor al perioadei interbelice, pasionat de zbor: Ionel Fernic.

S-a născut pe data de 29 mai 1901, la Târgoviște și, ulterior, s-a mutat împreună cu familia la Galați, unde Fernic a urmat studiile la liceul ,,Vasile Alecsandri”. Mai târziu, a studiat la Conservatorul din București, iar în 1931 a fondat revista satirică „Să nu te superi că te-njur”.

Pasiunea pentru zbor nu rămâne nici ea la întâmplare. Ionel Fernic reușește să-și îndeplinească visul de a fi aviator în anul 1935, absolvind școala de pilotaj din Băneasa. Dar, din păcate, compozitorul nu se va bucura prea mult pentru realizarea făcută, murind într-un accident aviatic pe data de 22 iulie 1938, pe ruta Varșovia-București-Salonic. Fernic dorea neapărat să ajungă la înmormântarea reginei Maria, însă avionul care făcuse escala la Cernăuți nu mai avea niciun loc liber. În dimineața zilei de 22 iulie, Fernic l-a rugat pe un prieten de-al său, avocat, să-i cedeze biletul, urmând ca el să plece în ziua următoare. Din nefericire, avionul s-a prăbușit în județul Suceava, în pădurea Negrileasa.

Prietenul său cel mai bun, Cristian Vasile, un mare dizeur al perioadei, îl numea pe Fernic „artistul plin de cântec, dragoste și zbor”. Ionel Fernic a devenit celebru în România și în străinătate pentru numeroasele activități în domeniul muzicii, literaturii și al aviației, dar și pentru piesa „Iubesc femeia”, ce a fost îndrăgită de toți ascultătorii timp de 90 de ani.

Rămâne cel mai important compozitor de tango din România, dar și în genul romanței. Prima lui romanță „Crucea albă de Mesteacăn” este compusă în 1919, la 18 ani, în ultimul an de studiu la liceu. Versurile îi aparțin lui Arthur Enășescu, poet din Botoșani , care devine cunoscut prin muzica lui Ionel Fernic. A mai scris încă două romanțe în perioada respectivă, tot pe versurile lui Enășescu: „Țiganca” și „Balada crucii de Mesteacăn”.

S-a căsătorit în 1930 cu Nunuța Morțun, fiica unui actor, care din cauza din cauza îngrijorărilor soției pentru zborurile lui Fernic, după cinci ani s-au despărțit. În urma acestui mariaj, au rezultat două tangouri celebre dedicate ei: „Nunuțo numai tu” și „Adio, Doamnă”. A fost premiat de regele Carol al II-lea cu medalia Virtutea Aeronautică. Rămâne cel mai aplaudat, cel mai iubit și cel mai căutat compozitor din perioada interbelică.

Aș mai menționa că primul tango al lui Fernic a fost „Pe Boltă când apare luna” – 1931.