În parcul Copou din Iași, există teiul lui Eminescu. Este imposibil să nu-l remarci căci autoritățile ieșene l-au centrat bine în atenția oricărui vizitator al parcului. Un arbore bătrân, gros în fața căruia tronează bustul poetului, iar jos, pe o piatră albă poezia „Dorință”. O citești și te lași legănat de pașii care te conduc într-o meditație către prima bancă.

Teiul lui Eminescu din Parcul Copou este, probabil, cel mai bătrân copac din Grădina Copou. Acesta mai este considerat și unul dintre cei mai importanti arbori monument din România. Potrivit profesorului ieșean Mandache Leocov, citat de Wikipedia, teiul lui Eminescu ar fi fost remarcat chiar de Georghe Asachi pe când realiza planul Grădinii Copou. Mandache Leocov a fost botanist român, director al Grădinii Botanice din Iași între anii 1973-1990. Acesta a decedat în toamna anului 2018. Gheorghe Asachi a întâlnit un tei cu o coroană rotată superbă, dar care nu intra în viziunea amenajării parcului în stil mixt. El nu se încadra în axa centrală a parcului. Dar, datorită frumuseții lui, a fost menținut, iar în perioada în care Eminescu și-a desfășurat activitatea la Iași, el a oferit umbra, cadrul pentru refacerea forțelor sleite de o muncă extrem de intensă. […]

În aceea perioadă, poetul era văzut foarte des lângă tei alături de Veronica Micle sau Ion Creangă. Teiul din Parcul Copou a primit numele de ,,Teiul lui Eminescu” după ce poetul a plecat la București. Atașamentul lui Mihai Eminescu pentru tei pare să fie încă din perioada studiilor făcute la Viena și Berlin. La moartea sa, poetul a fost înmormântat în cimitirul Bellu, sub un tei.

În cel de-al doilea Război Mondial, în Parcul Copou a fost lagărul românilor. În perioada respectivă, mulți români erau luați de pe stradă, aduși în curtea parcului ca într-un final să ajungă în Uniunea Sovietică. Conform profesorului Mandache Leocov, profesorii din lagăr apărau teiul. ,,Învățătorii care erau în lagăr au făcut strajă teiului, pentru a nu fi tăiat.”

În prezent, în fața teiului se află un bust de bronz al lui Mihai Eminescu, opera aparținându-i sculptorului Ion Mateescu.