Actrița care fermeca interbelicul
Leny Caler este considerată ca fiind una dintre cele mai apreciate și recunoscute actrițe din România, dar și din Europa, pentru talentul său înnăscut. Este actrița care și-a dedicat timpul pentru bunăstarea oamenilor.
Am aflat informații despre actrița Leny Caler cu ajutorul domnului Mihai Sarca, un recunoscut colecționar de artefacte cu actori și cântăreți ai perioadei interbelice, în mod special. Actrița s-a născut în anul 1904, în orașul Lugansk, provenind dintr-o familie de evrei care se va stabili, după câteva luni de la nașterea ei, la Focșani.
A urmat studiile la Academia de Artă Dramatică, unde l-a avut ca profesor pe actorul Alexandru Mihalescu, iar după absolvirea academiei, tânăra Leny Caler va fi solicitată de renumita actriță de teatru din România, Lucia Sturdza-Bulandra, la teatrul „Regina Maria”, unde va debuta cu piesa „Patrie”, de Victorien Sardou.
Leny Caler începe să fie cunoscută de public după ce a jucat rolul principal din piesa „Frumoasa aventură”, dar și în piesa „Riviera”. Părăsește teatrul „Regina Maria” și va continua să joace la teatrul Fantasio. În toamna anului 1929 este cooptată în colectivul teatrului „Maria Ventura”, unde începe să joace cu parteneri ideali și recunoscuți din perioada respectivă, cum ar fi G. Timică, George Vraca și Romald Bulfinsky.
La începutul anilor ’40, din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, Leny Caler, de origine evreiască, este forțată să joace la teatrul Barașeum, ce era unul doar pentru evrei. Din anul 1944 decide, împreună cu partenerul ei drag, George Vraca, să-și deschidă propriul lor teatru, numit „Victoria”. Din păcate, însă, acesta este închis în 1948, din cauza autorităților comuniste care au naționalizat instituția.
Deoarece nu-și mai găsea locul pe scenele teatrelor românești, decide să emigreze împreună cu soțul ei, Scarlat Froda, în Anglia, unde va sta acolo până la moartea soțului, urmând să se stabilească în Berlin, la sora ei.
Celebra actriță s-a stins din viață pe data de 2 februarie 1992. Caler era descrisă de scriitorul Mihai Berechet în felul următor: „Juca sprințar, cu un mare debit verbal, țâșnind ca un foc de artificii cu piese de bulevard din repertoriul austro-ungaro-francezo-american…”.
