De ziua presei. Nu o poveste oarecare
Nu o oarecare poveste:
13 aprilie 2021-3 mai 2023
În anii de formare este foarte important să ne găsim un drum, un loc sau să ne orientăm către ceva, ce ne împlinește, ne pune în valoare calitățile și ne ajută să le dezvoltăm într-o direcție corectă.
Mulți trec prin această perioada în care doresc să descopere, să cunoască și să găsească acel ceva. Uneori crezi că un drum este bun, dar dorința de a face parte dintr-un grup de persoane cu aceleași interese ca tine poate fi orbitoare, în final nefiind alegerea bună.
În această perioadă dorința de a-ți găsi rapid prieteni și un hobby este extrem de mare, însă atunci când găsești activitatea potrivită, atunci cei ce fac același lucru au pasiuni similare și personalități frumoase,cunoști caractere noi.
Știu o fată, care avea aceași problema. Îi era greu să cunoască persoane noi și deși încercase diferite activități, de la canto la balet, desen sau chiar sport, nu s-a regăsit în niciuna. Nu simțea că ar fi putut să se axeze în viață pe acele lucruri sau nu o împlineau ci doar făcea ceva care îi ocupa timpul liber. Activitățile extrașcolare sunt foarte benefice în rândul copiilor și adolescenților deoarece dacă nu și-au descoperit o pasiune, ei o pot găsi.
Continuând…Nu știa ce activități să mai facă. La școală era dificil cu vorbitul în fața clasei sau cu greu avea acel curaj de a vorbi tare și răspicat când venea vorba de exprimarea opiniei în față unui public larg.
Într-o zi a fost înscrisă de mama ei la un curs de dicție online pentru a-și îmbunătăți modul de a vorbi și poate așa va reuși să se exprime mai bine. Acolo, cineva a văzut ceva în ea, ceva ce nimeni nu mai văzuse și după o săptămână, începuse cursurile de jurnalism.
La început a fost stângace și îi venea greu să scrie să se documenteze sau să ia interviuri, se bâlbaia când avea emoții și poate se bloca în situații mai dificile.
Experimenta cu interes toate laturile jurnalismului și cunoștea oameni din diverse domenii.
Își găsise un loc al ei în care se ragăsea și unde întâlnea și alți copii de vârstă ei care erau la fel de pasionați de jurnalism. Asta s-a întâmplat acum exact doi ani, iar ca dovadă că atunci când găsești cu adevărat ceva ce te pasionează este într-adevar de lungă durata. Spun că povestea pe care am relatat-o este a mea.
De doi ani, care nici nu știu când au trecut, fac jurnalism și adevărul este că la început am vrut să refuz, deoarece mă gândeam că va fi doar o altă activitate ca și cele de până atunci.
Acum, nu m-aș putea vedea fără jurnalism, iar fetiță aceea timidă a fost lăsată în urmă laolaltă cu toate acele activități care nu stârneau interes în mine.
Eu mi-am găsit un drum, ceva ce mă împlinește și îmi pune în valoare calitățile. Mă dezvolt într-o direcție care mi-a deschis multe uși și care, sigur, mai are multe lucruri pregătite pentru mine.
Am trecut prin multe activități și deși nu erau mereu pentru mine, am reușit să învăț puțîn din fiecare.
Acum descopăr cât de mult pot jurnalismul, experimentez, scriu și citesc, cunosc și mă bucur. Mă bucur că fac ceea ce fac și că am această oportunitate.
Poate că de multe ori mi-am pus întrebarea “Mie de fapt ce îmi place să fac?”, “Oare ce o să ajung?” în demersul meu, însă am plecat în minte cu o idee: cea mai importantă nu este destinația, ci drumul până acolo.