Mi-aduc aminte și acum ziua când urcam treptele din Primărie pentru a participa la conferința de presă anunțată de primar atunci. Eram doar corespondent al ziarului “Romania liberă”. În spatele meu, aud: “Nu ai vrea să lucrezi la Radio?”. M-am întors, convinsă că persoana vorbește cu altcineva. S-a uitat la mine și a repetat întrebarea întelegandu-mi nedumerirea. Mi-a explicat apoi, spre sala de conferințe că rămăsese fără oameni la stiri. Am răspuns afirmativ, dar foarte timid, deși sufletul meu parcă abia aștepta o astfel de propunere. L-am avut puțin timp coleg pe Radu Doruleț și cred că am fost cam între ultimii pe care i-a pregătit și format în ceea ce privește scriitura jurnalistică de radio, in cazul meu. Am și azi câteva sfaturi de la el pe care le rețin și le aplic, ba chiar, le împărtășesc și eu mai departe.  Când un om pleacă, e greu sa mai spui ceva. Sărăcia de cuvinte e mare…  la Radio Meridian, când am ajuns eu, era redactor – sef. Am intrat aici datorită lui și pot spune că mi-am descoperit o nouă pasiune: să fac radio. Am făcut știri, dar m-am dezlănțuit și oferind din plăcerea mea pentru muzica românească… N-am să uit niciodată rubrica mea de interviuri cu artiști…iubeam să fac asta.  Cum n-am să uit niciodată răbdarea pe care o avea când îți explica despre cum se scrie. De la Radu am învățat să fiu atentă la detalii, să fiu promptă, să spun ceva când scriu și să scriu corect. M-a ajutat să-mi formez un stil. Îi datorez și lui, ca și primului meu șef de la “Romania liberă”, parte din ceea ce sunt azi. Sunt onorată să știu că am fost parte din redacția lui. Chiar dacă pentru o scurtă perioadă. Mi-a deschis un drum pe care l-am iubit … RADIOUL. M-am regăsit aici, am simtit că fac exact ce-mi place și am plâns când s-a închis…  da, de la Radu știu că jurnalism fără  pasiune e …nimic. Doar cei pasionați cu toată ființa lor rămân până la capăt aici… Dumnezeu să-l odihnească!

Post Views: 354