Fiind vorba de publicația Buzz și de ai săi redutabili…viitori jurnaliști, vom începe cu o replică antagonică la expresia din titlu: și-anume că ei, toți copiii care compun această redacție, acest grup preocupat, pasionat și cu idei îndrăznețe vor fi, de fapt, învingătorii. Au demonstrat-o mereu și merită să le spunem, de la începutul lui 2023, victoribus gloria (glorie învingătorilor).

Revenim la Vae Victis pentru a afla, pe scurt, povestea celor două cuvinte proverbiale din „Historia romana”, scrisă de Titus Livius – istoric latin care nu s-a implicat în politică, în schimb a dat la iveală 142 de cărți cu gloria și evenimentele Romei. A fost res- pectat pentru caracter și moralitate, așa că rostim (scriem) și noi peste milenii Ave Titus! Ce povestea istoricul: în anul 390 (î.e.n.), după ce au rezistat șapte luni asaltului galic asupra Capitoliului, romanii au fost nevoiți să capituleze. Comandantul galilor, Brennus, a cerut o imensă despăgubire în aur, pentru a se retrage din Roma.

În timp ce se cântăreau talerii de aur, romanii au reproșat că sunt folosite greutăți false. Imediat, comandantul galilor a găsit un șiretlic pentru a obține și mai mult aur: și-a aruncat spada cea grea pe celălalt braț al balanței, rostind cuvintele: Vae Victis (Vai de cei învinși). De aici și dureroasa consolare ,,că
soarta celui învins e în mâna învingătorului”. În antiteză, romanii au venit cu expresia, plină de onoare și demnitate, am spune noi, gloria victis (slavă învinșilor). Au apărut apoi și alte expresii cu sensul ,,singura salvare a învinșilor este de a nu mai spera în salvare”.

O variantă prescurtată este folosită și de George Coșbuc în poezia „Filozofii și plugarii” – o snoavă versificată, publicată în „Tribuna”, condusă de scriitorul Ioan Slavici, în 1884. Nimic surpinzător, având în vedere că poetul de la Hordou aprofundase teoria retoricii, cunoașterea Antichității și istoria literaturii latine. În plus, a tradus mult din Cicero, om de stat, savant și scriitor, considerat și astăzi cel mai mare orator roman. A se reține: este foarte importantă pentru fiecare jurnalist o temeinică bază clasică în ceea ce privește cultura sa. Altfel, e greu de trecut Rubiconul.

Redactor: Ioana Ivaș, autor: Titus Andrei