Fratele meu cu autism. Cum este o zi cu el?
O persoană cu autism nu este bolnavă, această tulburare nu se dobândește, ci te naști cu ea. O persoană cu autism nu se vindecă, dar, cu toate acestea, poate avea o viață foarte apropiată de firesc. Semnele tulburarilor de spectru autist apar în primii ani de viață.
Creierul persoanelor care au tulburari din spectrul autist functionează altfel. Autismul, în toate formele lui, nu este o boală a omului modern, dar există o reală tendință de manifestare mai frecventă în ultimii 20 de ani. Autismul nu este contagios, nu apare din cauze externe precum alimentatie, vaccinuri etc, este prezent din momentul nașterii și se manifestă pe tot parcursul vieții. Chiar dacă este prezent toată viața, el poate fi corectat.
Eu am 9 ani și fratele meu, Emi, de 12 ani abia împliniți are această tulburare. M-am gândit să vă povestesc despre el. Ieri (marți, 9 aprilie), a fost ziua lui, așa că vreau să-i spun la mulți ani.
De fiecare dată înainte de somn, Emi vorbește mult și uneori vorbele lui nu prea au sens. Îmi amintesc că atunci când eram eu foarte mică, am început să merg singură, în două picioare, fără să mă sprijin, datorită lui. El venea de la grădiniță și eu m-am îndreptat spre el. Atunci a fost prima dată când am făcut primii pași. Tot în perioada aceea, Emi a început să rostească primele cuvinte, le spunea stâlcit. A fost perioada când și eu am început să vorbesc, aveam cam 2-3 ani.
Unul dintre jocurile lui preferate este bătaia cu perne. Mereu vrea să ne jucăm cu pernele și îmi spune: „Ioana, vei pene cap mine”. Chiar așa spune, pentru că el nu vorbește foarte clar, este o deficiență a tulburării pe care el o are. Când era mic, jocul lui preferat era „de-a prinselea” deși nu prea respectă regulile unui joc. Dorește mereu să ne jucăm. Nu tot timpul este ușor să fii partenerul lui de joc sau de lucru, dar este frumos. Eu îl ajut să înțeleagă jocul pentru că îmi doresc să reușească în viață, să se descurce și singur.
Eu ascult de obicei muzică clasică pentru că fac și pian la școală, însă fratele meu iubește muzica populară fiind înscris la cercul popular de la Palatul Copiilor. Nu-i place să mă vadă bolnavă sau supărată. Se supără și chiar începe să mă lovească pe mine sau pe părinți. Uneori chiar plânge pentru că eu nu sunt bine. El își dorește ca eu să fiu mereu veselă și sănătoasă. De exemplu, în acest weekend, m-a înțepat la gât o albină și pentru că mă durea am început să plâng. Emi, văzând că plâng, a început să o lovească pe mama și să se închidă în cameră. El a tras în mama crezând ca ea m-a lovit și nu albina. El nu văzuse momentul în care albina m-a înțepat. E frumos, chiar dacă e mai dificil, să ai un frățior mai diferit. Dar eu i-aș zice mai special, nu diferit.
În afară de dansuri, Emi face și fizică aplicată. O dată a făcut la Palat fotografia lui pe o bucată subțire de lemn și era tare mândru de realizarea lui. Îi place foarte mult la acest cerc pentru că îl văd preocupat de ceea ce face aici. Emi spune la cercul de Fizica aplicată „Stop play”, pentru că a văzut el cum se aprind și se sting luminițe.
Trebuie să ai foarte multă înțelegere și mai ales răbdare cu un astfel de frate, dar dacă te impui puțin și îl faci să înțeleagă că nu are voie să facă chiar orice, e ca și când ai avea un frate absolut normal. Mama, în mod special, lucrează cu Emi multe fișe care îl ajută în dezvoltarea lui. Tata este cel care îi citește și îl determină astfel să -i placă lectura. Și el, ca și alți copii cu autism, face săptămânal terapie pentru a se corecta.