O mică lecție de istorie despre creștinism

Creștinismul este considerat printre cele mai vechi religii din întreaga lume, având peste două miliarde de adepți până acum, organizându-se de-a lungul timpului diverse sărbători religioase, cum ar fi Paștele și Crăciunul, pentru a marca unele momente care sunt prezentate în Biblie, precum învierea Domnului, nașterea Domnului, înălțarea Domnului și multe altele. Creștinismul nu se rezumă doar pe tradiții, ci și pe fapte istorice care au ajutat la dezvoltarea religiei pe perioada mai multor secole, fiind important de precizat evoluția acestui cult religios.

Încă din secolul I d.Hr. au existat comunități de oameni din bazinul mediteranean care au adoptat această religie, mărturisindu-și credința doar în Dumnezeu și Mântuitorul Iisus Hristos, iar răspândirea în aria geografică mediteraneană a ajutat transmiterea mesajului creștin în limbile greacă și latină.

Cei mai mulți oameni care au ales calea creștinității erau din Imperiul Roman, însă au fost și cei care au suferit cel mai mult, fiind numeroase persecuții la adresa lor în timpul domniilor lui Nero, Decius, Valerian și Diocletian.

Acest coșmar a luat sfârșit pentru cetățenii creștini ai imperiului în anul 313, când s-a redactat scrisoarea „Edictul de la Milano”, emisă de împăratul Constantin cel Mare, unde s-a precizat faptul că toate religiile deveneau legale în Imperiul Roman.

Prin această scrisoare, creștinismul a devenit, treptat, religia dominantă a țărilor din familia latină.

Un alt aspect care trebuie menționat este că prima țară care a adoptat creștinismul a fost Armenia, în anul 301 d.Hr., iar primul lăcaș de cult creștin armean din Europa este Biserica „Sfânta Maria”, construită în anul 1350, în orașul Botoșani, din România.

Evul Mediu, o perioadă decisivă pentru creștinism

Conform site-ului Wikipedia.com, după răspândirea creștinismului în Europa a existat un moment de tensiune între tabăra Imperiului Bizantin și cea a popoarelor din familia latină pentru că cele două se diferențiau din ce în ce mai mult în comunitatea creștină, iar asta din cauza diferitelor dezvoltări istorice pe care le-au avut.

Legătura dintre Biserica din Roma și Bizanț s-a rupt în anul 1054, iar din acel moment, creștinismul bizantin, cunoscut cu numele de „Ortodox”, s-a dezvoltat, accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal”, însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun.

În acea perioadă, atât bisericile ortodoxe, cât și cele catolice din Europa erau amenințate de către Imperiul Otoman, un stat musulman puternic care avea obicetivul de a ajunge în inima Europei pentru a răspândi influența mulsumană în toate popoarele creștine.

Pentru a opri planul imperiului, regatele europene au desfășurat împreună în numele creștinității mai multe campanii militare cu caracter antiotoman, unele dintre ele fiind cunoscute în istorie sub numele de „Cruciade târzii”.

De menționat este faptul că țările medievale române au participat alături de celelalte state creștine în acțiunile militare antiotomane deoarece religia dominantă pe care au avut-o era creștină-ortodoxă și considerau că Imperiul Otoman reprezintă o amenințare pentru ele.

Un alt eveniment important din istoria religiei creștine care a avut loc în Evul Mediu a fost înființarea unei noi ramuri a creștinismului, fiind vorba despre protestantism, conceput de Martin Luther.

Potrivit Historia.ro, Martin Luther era nemulțumit de unele obiceiuri pe care Papalitatea le susținea în toate bisericile catolice, iar din acest motiv a redactat un text denumit „Cele 95 de Teze“, o listă de întrebări de supus dezbaterii.

Se spune că fondatorul protestantismului ar fi bătut în cuie o copie a lucrării pe uşa bisericii Castelului din Wittenberg pentru a anunţa viitoarele discuţii academice pe care le organiza, după cum era practica vremii.

Concepția unei noi ramuri în creștinism a stârnit o serie de dezbateri politice, creând de asemenea și o revoltă împotriva bisericilor catolice, unii oameni fiind de acord cu ideile lui Luther. În zilele noastre această ramură încă mai există și are numeroși membri, cei mai mulți fiind din Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Norvegia, Suedia, Finlanda și Danemarca.

Epoca modernă, perioada de afirmare internațională a creștinismului

Creștinismul în perioada postbelică și în contemporaneitate

Religia creștină, indiferent de ramura sa, s-a schimbat drastic pentru unii cetățeni după al Doilea Război Mondial, mai ales pentru persoanele care locuiau în țările din sfera Uniunii Sovietice sau din „Blocul comunist” deoarece practicarea spiritualismului era de cele mai multe ori interzisă, iar unii comuniști susțineau ateismul, impunându-le oamenilor de rând să devină atei.

În anii ’90, după ce toate țările comuniste au revenit la un regim democratic, inclusiv România, activitatea din biserici a revenit la normal, iar practicarea spiritualismului a devenit din nou legală.

În zilele noastre există mai multe ramuri ale creștinismului decât cele ale ortodoxismului, catalocismului și protestantismului, cum ar fi luteranismul, baptismul, pensticostalismul, anglicanismul și multe altele.