Un adult respectat în societate a crescut de mic cu obiceiuri bune create în familie. Comportamentul părinților influențează într-o mare măsură pe cel al copilului. Potrivit psihologilor, în primii doi ani, până când copilul intră la grădiniță, lumea lui este formată din cea a părinților. Asta înseamnă că el preia  comportamentele și obiceiurile de la cei care i-au dat viață.

Obiceiul de a bea sau nu apă dimineața, de a saluta oamenii pe stradă, de-a lua sau nu micul dejun, de a spăla vasele după ce mâncăm, de a ne face patul, spălatul dinților etc – toate acestea sunt formate în urma unor credințe.

Nu există comportament fără un gând în spate care provine de la membrii familiei, respectiv de la părinți, bunici, o vecină care a stat cu copilul, o educatoare, o învățătoare sau o profesoară pe care copilul o admiră și începe să o imite.

„Bebelușul nu se naște – tabula rasa-, așa cum se credea înainte – adică un creier complet gol, pe care adulții încep să pună informații. De pe la șase săptămâni, embrionul începe să simtă atmosfera din familie și stările mamei. Așadar, încă din uter, bebelușul începe să-și formeze rețele neuronale influențate de credințele mamei, care mai târziu se vor transforma în obiceiuri și comportamente.”, a declarat psihoterapeutul Cristina Lupașcu.

Un comportament corect este acela care îl ajută pe copil să se dezvolte pe termen lung și să își creeze un grad de independență – emoțională, financiară, cognitivă. „Ca părinți, trebuie să învățăm că al nostru copil poate gândi diferit față de noi, dar atâta timp cât nu îi pune viața sau starea fizică în pericol, este în regulă.”

„Să-i învățăm pe copii că trebuie să și ofere…”

Totuși, el trebuie să țină cont de libertatea lui și a celorlalți. De acasă, copilul trebuie să învețe regulile de politețe – să zâmbești, să saluți, să spui „mulțumesc”, „la revedere” „Ar fi indicat să ne învățăm copiii că nu sunt aici doar ca să primească, ci și să ofere. Îi putem întreba, oricât de mici ar fi: -Tu ce ai oferit azi?”

Obiceiurile cu care creștem, pozitive sau negative, reprezintă cam 90% din viața unui copil. Felul în care un copil se comportă, obiceiurile pe care le are îi formează personalitatea și stilul de viață. Dacă, de exemplu, el a crescut cu obiceiul de a nu-și asuma responsabilități va avea mereu nevoie de altcineva care să-l împingă de la spate.

Dacă, de exemplu, copilul  a crescut consumând alimente nesănătoase sau având comportamente dăunătoare, așa va continua să facă, fără să se întrebe dacă sunt potrivite.  Copiii care au o bază sănătoasă în educație acasă pot face diferența în societate.

Copilul trebuie să înțeleagă că există reguli și consecințe…”

Dacă obiceiurile nesănătoase apar, trebuie văzut cum s-au infiltrat și în familia noastră și ce model oferim copilului. „În funcție de vârstă, copilul trebuie să înțeleagă că există reguli și consecințe. Important e să fim constanți și blânzi – nu certăm, nu jignim, dar impunem limite clare. Exact ca un polițist care îți spune amenda calm: – Aceasta este consecința. O zi frumoasă!”, a mai spus Cristina Lupașcu.

Cadrele didactice pot influența comportamentul copilului, dar  doar în mediul școlar. „Dacă observă comportamente nesănătoase, trebuie să impună reguli clare și consecințe. Copiii și adulții au nevoie de reguli clare. Regulile pot fi flexibile, inflexibile sau difuze. În școală, ideal este ca regulile să fie ferme.”