Am ales să citesc această carte deoarece voiam să încerc ceva nou. Restul cărților pe care le aveam în bibliotecă îmi erau foarte familiare, știam atât începutul, cât și sfârșitul lor. La prima vedere a cărții, titlul m-a atras, deoarece legătura dintre muzică și animale pare a fi combinația perfectă, cel puțin pentru mine.

Veronica D. Niculescu este o prozatoare și traducătoare cunoscută, apreciată pentru stilul său delicat și sensibil. Aceasta a publicat volume de proză scurtă și romane. Premiată și recunoscută pentru talentul său, autoarea se remarcă prin atenția la detalii și prin sensibilitatea cu care surprinde viața interioară a oamenilor și, în cazul acestei cărți, și a animalelor.

„Simfonia animalieră” a apărut la Editura Polirom în 2023 și este o carte de proză scurtă, alcătuită din fragmente, fiecare concentrându-se asupra unei întâlniri cu un animal real sau imaginar. Autoarea reușește să transforme experiențe obișnuite, cum ar fi privitul unei păsări pe fereastră sau întâlnirea cu un câine pe stradă, într-o adevărată poveste.

Cartea nu este doar o colecție de povestiri, ci o reflecție asupra legăturii dintre oameni, animale și natură. Volumul este construit asemenea unei simfonii. Animalele devin personaje simbolice, iar fiecare fragment e un „mic concert” care vorbește despre fragilitate, empatie și frumusețea lumii vii. În spatele descrierilor, se ascunde mereu o gândire profundă asupra vieții oamenilor, asupra apropierii și distanței dintre om și natură.

Cartea mi s-a părut emoționantă, dar totuși și greu de înțeles, fiind o carte care se citește încet, cu atenție, pentru a înțelege fiecare frază simplă, dar care de fapt transmite multe. Mi-a plăcut faptul că Veronica D. Niculescu oferă fiecărui animal o „voce” subtilă, iar prin aceasta vorbește, de fapt, despre sensibilitatea noastră, despre empatie și conexiunea cu lumea din jur. Autoarea abordează subtil și anumite teme destul de cunoscute: trecerea timpului, iubirea de pe vremuri, când oamenii își făceau inele de iarbă și se logodeau la pârâu și emoții precum dorul sau bucuria.

Totodată, autoarea ne transmite și un fel de responsabilitate față de natură, faptul că ar trebui să îi dăm mai multă importanță. Uneori lucrurile nesemnificative sunt singurele noastre adevărate averi.

Post Views: 236