Gugoașă, armeanul botoșănean care s-a îmbogățit de pe urma mezelurilor
Un renumit mezelar din istoria României era botoșănean, acesta fiind Ștefan Gheorghiu, cunoscut sub numele de ,,Gugoașă”.
Născut la Botoșani, pe 23 decembrie 1882, Gugoașă a devenit cunoscut în branșa sa nu doar în țară.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Botoșaniul devenise un veritabil pol de dezvoltare în nordul țării.
Botoșaniul era renumit și pentru casele și arhitecturile sale minunate, pe străzile unde a crescut și Ștefan Gheorghiu copilul lui Vasile și Anca Gheorghiu, poreclit și Gugoașă datorită faptului că era supraponderal.
Acesta era de altfel foarte interesat de mezelurile armenești care aduceau faimă orașului. Marii mezelari ce erau renumiți în toată țara, dar și peste hotare au văzut pasiunea lui pentru măcelărie și mezelărit, așa că armenii l-au luat ucenic pe Gugoașă. A fost prima dată băiat de prăvălie, ajutor pe la măcelărie și mai apoi, ucenic mezelar. Așa a reușit acesta să deprindă rapid secretele rețetelor armenești.
În jurul vârstei de 30 de ani ai mezelarului, activitatea comercială a armenilor, inclusiv a renumitelor ateliere de mezelărie, se afla în regres. Evreii deveneau noua putere economică principală, le preluaseră poziția și le achiziționau afacerile. Totuși, Gugoașă a izbutit să păstreze vechile formule culinare armenești, iar la 38 de ani, după ce a acumulat anumite fonduri, a început propria activitate comercială.
În perioada în care „regele” Gugoașă a pus bazele unui mic atelier de mezelărie, piața locală ducea o mare lipsă de astfel de produse de înaltă calitate.Datorită acestui fapt a avut și mare succes. În acele timpuri, comerțul cu carne se limita la produsele vândute în halele orașului, cele construite după planurile lui Anghel Saligny.
Micul său atelier s-a dezvoltat într-un ritm alert, transformându-se în scurt timp într-o fabrică în toată regula. Succesul financiar nu a întârziat să apară, astfel încât în anul 1930, la vârsta de 48 de ani, a devenit milionar.
Popularitatea afacerii era vizibilă chiar în stradă. În fața magazinului său amplasat în Piața Carol, spațiu care astăzi reprezintă Centrul Istoric al Botoșaniului, oamenii așteptau ore în șir în speranța că vor mai prinde ceva din renumitele ,,Bunătăți de la Gugoașă’’.
Mare parte din producția lui Ștefan Gheorghiu era distribuită și pe la restaurante, crâșme, dar și în toate marile orașe ale Moldovei. În anii 30, Ștefan Gheorghiu producea deja peste 60.000 de kilograme de mezeluri pe an, pe care le vindea în Iași, Suceava, Hârlău, dar și alte orașe mai îndepărtate. Era un adevărat „rege al mezelurilor” din Moldova.
La fel ca multe dintre afacerile private din peroada interbelică, și afacerea lui Ștefan Gheorghiu a fost închisă de statul comuhoașănist în anul 1945. În anul 1965, el a decedat. Totuși pasiunile și activitățile lui au ajutat la dezvoltarea industriei alimentare din România și a rămas în istoria puțin cunoscută a țării.










