Colegiul Național „A.T. Laurian” a găzduit, vineri, 12 iunie, în aula școlii, dezbaterea „La ce bun revistele de cultură în vremuri sărace”, moderată de Ioan Mateiciuc, directorul Centrului Cultural Botoșani.

Evenimentul a fost inclus în programul Zilelor „Mihai Eminescu” organizate de Memorialul Ipotești și Centrul Cultural Botoșani.

Discuția s-a centrat în jurul unor teme, precum finanțarea și independența revistelor culturale, existența acestora în format tipărit, implicarea tinerilor în a descoperi publicația culturală. La dezbatere au participat Adrian Jicu de la revista „Ateneu”, Ana Toma de la publicația „Poesis internațional”, Radu Cucuteanu de la „Scriptor”, Nicolae Corlat de la revista „Hyprion”, Emil Munteanu și Nicoleta Munteanu de la publicația „Alecart”.

Ioan Mateiciuc a făcut, în deschiderea dezbaterii, o prezentare a invitaților, motivând alegerea temei că: „Despre revistele culturale se discută când ne aducem aminte, ele sunt însă necesare. Nu se discută foarte aplicat despre ele când vine vorba despre ce le oferă statul și vorbesc despre accesul la finanțare, dincolo de Uniunea Scriitorilor. Mai sunt niște reviste care se chinuie și se târăsc tocmai pentru că nu există un context favorabil.”

Adrian Jicu este lector la Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău și director al Bibliotecii Județene „C. Sturdza“ și  a punctat asupra relevanței revistelor culturale într-o societate dominată de sărăcie, plecând de la titlul dezbaterii „La ce bun revistele culturale în vremuri sărace”.

„Am ajuns la un soi de irelevanță a revistelor culturale…”

El a spus că societatea în care trăim nu este caracterizată neapărat de sărăcie, punând accentul pe importanța și necesitatea unor astfel de publicații în vremurile în care trăim. „M-a contrariat tema dezbaterii noastre, sintagma vremuri sărace, La ce bun reviste culturale în vremuri sărace? Nu știu dacă trăim vremuri sărace. Dacă ne raportăm la ultimii 35 de ani, când PIB a crescut de la 30 de miliarde la vreo 400 și ceva de miliarde actualmente, vremurile nu sunt sărace. Sigur, sunt foarte multe probleme sociale, economice, culturale,  politice, dar să nu ne ducem pe o pistă falsă. Vremurile nu sunt sărace, noi suntem săraci, dar nu în sensul economic și asta mi se pare un paradox. Să ne amintim că înainte de ’89, fără să devenim nostalgici, relevanța revistelor de cultură, a școlii, a educației, în general, era infinit mai mare. Paradoxal, abia atunci eram sărăci și cei din generația mea cunosc asta. Nu găseai nimic de cumpărat în magazine, nu aveai curent electric decât seara și învățai la lumânare, nu aveai căldură iarna și te încălzeai la aragaz (…) Străinii sunt șocați când vin în România, au fost uimiți de mașinile de lux, de cât de multe mașini de lux există. Nu cred că asta e problema, ci că în vremurile pe care le trăim, am ajuns la un soi de irelevanță a revistelor culturale. Acum care sunt cauzele e mult de discutat și nici în cazul soluțiilor nu putem discuta aici că e foarte mult… Una e situația revistelor finanțate de anumite instituții de  cultură și alta este cea a celor care se susțin independent.”, a declarat Adrian Jicu. El semnează cronici literare, comentarii critice, recenzii etc în revista „Ateneu” și ține rubrica „Debuturi“, în revista „Convorbiri literare”.

Revista „Poesis internațional” realizată sub conducerea Anei Toma la editura Max Blechter este una care ține la independența editorială. „Atunci când ne ocupăm de revistă punem în valoare autorii și traducătorii, nu trebuie să ieșim noi în față. Vrem să aducem la lumină scriitori mai puțin cunoscuți, scriitori din alte țări care nu ar ajunge altfel la voi, care nu au volume traduse sau scriitori români contemporani care oferă spre <<Poesis internațional>> creații înainte să le apară cărțile. În felul acesta, uitându-vă în revistă, vă puteți decide dacă vă interesează mai departe acel autor, dacă vă interesează să-i cumpărați cărțile. (…) Nu vorbim exclusiv despre poezie, ci și despre cronică de carte. Nu doar autorii sunt interesați de cronici, ci și cititorii să vadă dacă sunt interesați să caute cartea respectivă în librării.” 

La dezbatere au participat și Emil Munteanu și Nicoleta Munteanu de la Alecart, un proiect nonconformist realizat în parteneriat cu două licee din țară: Colegiul Național Iași, Colegiul de Artă „Octav Băncilă” Iași. Ei au subliniat necesitatea implicării tinerilor la o publicație de cultură.

„Tinerii publică în Alecart ca să-și satisfacă un orgoliu, că sunt diferiți de ceilalți.”

Publicația tinerilor ieșeni a fost implicată recent într-un scandal mediatic după ce regizorul Serge Celebidachi și echipa filmului „Cravata Galbenă” au cerut revistei de liceeni „Alecart” modificarea unei recenzii scrise de o elevă. „Revista nu este subordonată niciunui colegiu, avem parteneriate, nu răspundem în fața Consiliului de Administrație și atunci avem libertate. Revista este finanțată de absolvenți, dar, în ultimul timp, am trecut în online. De fiecare dată când apare o revistă în format print, apare ca una de colecție, unde sunt adunate cele mai importante articole, dar nu ne mai propunem să scoatem revistele în format print, pentru că pe online – așa spun studenții de la Iași – au o audiență foarte mare, mai ales după momentul Cravata galbenă. Experiența cu elevii noștri de la Colegiul Național Iași  ne-a arătat că vremurile acestea poate noi le sărăcim, noi, profesorii, și că de fapt elevii au această deschidere dacă știm să le hrănim orgoliul, să le întindem mâna, pentru că ei publică în Alecart ca să-și satisfacă un orgoliu că sunt diferiți de ceilalți.”, a spus Emil Munteanu.

Nicoleta Munteanu a adăugat date necesare despre existența revistei, punând accent pe motivul pentru care acum 18 ani a apărut revista Alecart. „La vârsta voastră și în locul în care ne aflăm, performanța înseamnă a construi în ideea în care construiește și ne dorește sistemul. Performanța în educația din România se cuantifică, în  primul rând, în diplome, rezultate la olimpiadele naționale și internaționale și în notele de la sfârșit de ciclu. Acum aproape 18 ani, ca urmare a unei situatii în care a trebuit să alegem în a fi de partea sistemului sau de partea elevilor, am început acest proiect Alecart care înseamnă și revista. Avantajul este că nu suntem o revistă care să vizeze un spatiu cultural, în care publicul țintă să fie, întâi de toate, maturii sau o anumită zonă. Noi lucrăm cu adolescenti și revista noastră e scrisă de ei. Asta asigură o anumită prospețime pentru ca în contextul revistei noi nu suntem profesorii de română ci partenerii lor de dialog, ne văd în altâ poziție decât cea de la ore și avem avantajul de a le arăta că se poate scrie, se poate gândi onest, pornind de la cărțile pe care le citesc, de la literatura contemporană altfel.”, a spus Nicoleta Munteanu.

La dezbaterea moderată de Ioan Mateiciuc au mai luat cuvântul Radu Cucureanu de la publicația „Scriptor” și Nicolae Corlat de la revista „Hyperion”. Timpul dedicat discuțiilor, circa o oră, a fost insuficient, însă, pentru a ajunge la o serie de concluzii necesare unei astfel de teme.

Nici publicul din sală – elevi în mare parte – nu a dus la o interacțiune cu invitații. Ba chiar, la finalul ultimului discurs, Ana Toma de la revista „Poesis Internațional” a atras atenția asupra faptului observat de ea, că tinerii stăteau pe telefon.

„Am simțit că dezbaterea putea să se dezvolte și mai mult…”

Într-un mod ironic, ea i-a întrebat dacă au făcut vizualizări siteurilor dedicate publicațiilor despre care s-a vorbit la dezbatere. De altfel, și ea a simțit că dezbaterea nu și-a atins întregul scop. „Am simțit că putea să se dezvolte și mai mult, dar din păcate, nu ne-a permis timpul. Este un subiect dureros fiind vremuri sărace și fiecare dintre noi străduindu-se să publicăm revistele care au fost astăzi în prim-plan. Cred că este o dezbatere nu doar la nivel de festival, să nu fie doar o întâlnire singulară, ci o dezbatere la nivel național care ar putea avea ca deznodământ susținerea publicațiilor independente.”, a declarat pentru Telebuzz.ro Ana Toma.

Nicoleta Munteanu a fost și ea de părere că dezbaterea a suferit la partea de dialog cu sala. „Sperăm din tot sufletul ca ceea ce nu a reușit să devină un dialog cu sala să continue și să existe, fie în paginile unei reviste, fie la un festival de literatură. Atâta timp cât am trezit curiozitate în legătură cu diversitatea revistelor culturale, eventual o motivație de a scrie și de a fi prezent în ceea ce înseamnă scrisul despre cărți, cred că ne-am atins scopul.”

„Pentru adolescenți e important să aibă un grup de care să se simtă mândri”

I-am întrebat, la final, pe Ana Toma și pe cei doi reprezentanți ai revistei „Alecart”, Nicoleta Munteanu și Emil Munteanu cum pot fi totuși atrași tinerii de azi spre a citi reviste de cultură sau de a scrie la ele.

„Publicăm foarte multă literatură tânără, atât română, cât și din alte din alte țări. Noi avem un atlas de poezie mondială și încercăm să aducem literaturi de pe tot mapamondul.”, a spus Ana Toma.

„Noi nu îi atragem pe tineri, ei ne provoacă. Revista este un spațiu de constituire a unui grup care are ca numitor comun atitudinea culturală. Ei sunt atrași de grupul de la Alecart, vin acolo pentru că se simt bine și apoi, dacă simt să scrie sau simt să vorbească despre o carte, o vor face. Noi ne propunem prin Alecart să creăm o comunitate și apoi, o revistă cu impact la elevi. Pentru adolescenți e important să aibă un grup de care să se simtă mândri”, a spus Emil Munteanu.

„Când validarea vine prin literatură, vine și sentimentul de satisfacție…”

„Cred că ne este mai ușor astăzi decât când am început proiectul Alecart, pentru că de vreme ce tinerii stau tot mai mult pe rețelele sociale și resimt vulnerabilitatea și singuratatea, paradoxal, au senzația uneori că sunt foarte prezenți din lumea de acolo. Ideea aceasta de grup și de prietenie care se creează față în față, având ca pretext o carte, un spectacol de teatru, un concert îi determină să -și dorească să fie acolo și le creează un soi de orgoliu, acela de a conta, de a fi vizibili printre scriitori, de a putea vorbi liber, de a avea sentimentul că sunt importanți. La vârsta adolescenței, dar, de fapt, la orice vârstă, validarea este importantă și atunci când validarea vine prin literatură, vine și sentimentul de satisfacție, iar proiectul Alecart continuă fără a depune noi un efort foarte mare.”, a mai spus Nicoleta.