Polițistul – poet care patrulează între rime și metafore
Pe 1 martie, poetul Romulus Ungureanu, de profesie polițist, își va lansa un nou volum de versuri, cu sprijinul editurii Agata, aceeași inimoasă casă a autorilor de carte locali mai ales. Intitulată „17 cercuri din sufletul lui Romulus”, cartea cuprinde poezii pe care autorul le-a scris de-a lungul anului trecut și chiar prezent. Ordinea creațiilor în carte – de la cea mai recentă poezie scrisă (16 ianuarie 2025, poezia „Metroul”) până la „Romanța umbrelor” scrisă la 20 februarie 2024.
Influențată într-o mare măsură, din lirica clasicilor pe care a citit-o, poezia lui Romulus Ungureanu păstreaază decența și forța cuvântului și pune un accent grav pe rimă sub orice formă: îmbrățișată, încrucișată, împerecheată, rimă să fie, ca și când autorul s-ar dezice de albul lirismului. Nu face niciun compromis în creația sa, alegându-și cu grijă atât rimele, cât și ideea pe care o transmite în figuri de stil, de la metaforă la personificare. De la melancolie, nostalgie, regrete la dragoste, căutarea propriului sens, rolul artei în viața noastră a tuturor, toate aceste teme sunt abordate în poezia sa, nu fără o legătură directă la diferite simboluri și metaforă- aceasta fiind cea mai prezentă dintre figurile de stil ale literaturii române.
Se dovedește, poate și prin natura profesiei sale, un fin observator al străzii (poezia „Metroul” cu care începe volumul său): „E singura cale de a exista / Într-o lumea deja grăbită / Să ajungă la capăt / La capătul drumului / La ultima stație.” Sau poezia „Uriașul” scrisă în 21 decembrie 2024 când a fost inaugurat teatrul „Mihai Eminescu” după ani de șantier: „Are nume de Luceafăr / Veacuri multe a fost iubit / Pentru limbă a fost cufăr / Pentru oameni inedit.”
Influența clasicilor îndeosebi Mihai Eminescu de care, pare-se, se simte atras în mod deosebit, îl face să se apropie de teme mari ale literaturii române cum ar fi cosmogonia, redată cu finețe în poezia „Ursitorul”: „Luceafăr blând și rece / Din timpul tău neînceput / Privind la noi, tu trece / Prin zilele ce s-au umplut. / Cu razele din conștiință / Lumina ți-o coboară / Arzând ce-i necuvință / Din dragostea de țară.” De altfel, întreaga poezie publicată în volumul ce cuprinde circa 60 de creații se simte cultura asimilată de autor din poezia citită. Însăși creația sa este bogată în metaforă, rimă, ritm și oferă reflecție celui ce o citește.
Jocul cuvintelor cu strop filozofic: „Ți-am trimis lipsa de tine să ne îngroape pe amândoi într-o frică absurdă”, „O iubeam și ea îmi hrănea ideea.”, „Transpirând în căldura indiferenței”, „…plouă pe speranță / iar timpul o înmoaie” – diversifică sau îi consolidează chiar un stil în rândul poeților contemporani. Mai mult, este exemplul unui vocabular bogat, antrenat și mereu într-o dorință de a transmite lucruri firești în feluri noi, cum doar liricul o face într-o înălțime a spiritului.
Poezia „Bule” ce se constituie mai degrabă într-un șir de parabole haioase, dar nu fără sens și înțeles scoate -n lumină spiritul ludic al polițistului – poet: „Carte = Cămin cultural conjugal”, „Amanta = Nevastă efemeră”, „Vot = Când dai și primești aproape nimic” sau „Poet = pictor de cuvinte alb negru”, „Serviciu = o ocupație, un reflex pentru a te scoate din uz.”, „Rugăciune = Meniul zilnic al sufletului flămând.”
Însuși Ion Istrate, cel care deține editura Agata și care dovedește un cult permanent pentru Eminescu prin tot ceea ce face, de la revista sa „Luceafărul” la proiectele sale culturale, scrie în prefața cărții: „Opera poetului Romulus Ungureanu configurează un traseu poetic specific, având ca punct de referință opera eminesciană, pe care o reinventează și o personalizează.”
