Am decis să citesc ,,Culegătorii de afine” de Amanda Peters, deoarece am fost atrasă de combinația dintre mister și teme profunde, precum identitatea, familia și trauma. Știam că este o carte apreciată de către public, deoarece s-a tot vorbit despre povestea unei fetițe dispărute și consecințele pentru cei rămași. Aceste idei m-au făcut curioasă să aflu cum autorul va diminua durerea familiei.

Amanda Peters este o scriitoare canadiană, care are o descendență mixtă — europeană și Mi’kmaq. Este absolventă a unui program de master (MFA) la Institute of American Indian Arts din Santa Fe, iar înainte a obținut un certificat în scriere creativă la Universitatea din Toronto. De asemenea, Peters este câștigătoarea Premiului „Indigenous Voices” în 2021 pentru proză nepublicată. Cartea ,,The Berry Pickers” (varianta originală a „Culegătorilor de afine”) este debutul ei.

Titlul original al cărții este ,,The Berry Pickers”, ia traducătorul este Andrei Covaciu, editura Bookzone, anul apariției (ediția românească): 2024. Cartea are 352 de pagini.

Povestea începe în iulie 1962, când o familie Mi’kmaq din Noua Scoție pleacă spre statul Maine pentru a culege afine. La scurt timp după sosire, fetița de patru ani, Ruthie, dispare fără urmă; ultimul ei moment văzut este când fratele ei mai mare, Joe (șase ani), o observă stând pe o piatră la marginea unei întinderi de afine. Joe nu renunță niciodată la căutările sale, chiar dacă autoritățile tratează cazul cu superficialitate.

O fetiță de patru ani dispare din câmpurile de afine din Maine, iar misterul va rămâne nerezolvat timp de aproape cincizeci de ani. Povestea ei dezvăluie puterea legăturilor de familie și a speranței nesfârșite în fața durerii și a trădării.

Iulie 1962. O familie de amerindieni din Noua Scoție ajunge în statul Maine pentru a culege afine pe timpul verii. Câteva săptămâni mai târziu, Ruthie, mezina familiei, în vârstă de patru ani, dispare fără urmă. Este văzută ultima dată de fratele ei de șase ani, Joe, stând pe o piatră la marginea câmpului de afine. El nu va înceta niciodată să o caute, deși autoritățile nu acordă importanță cazului.

 La câțiva kilometri distanță, o fetiță, pe nume Norma, crește ca singurul copil al unei familii înstărite. Tatăl ei este distant emoțional, iar mama, excesiv de protectoare. Fetița e adesea tulburată de vise ciudate care revin noapte de noapte și viziuni care par mai degrabă amintiri decât imaginație. Pe măsură ce crește, Norma începe să realizeze că părinții ei ascund ceva. Refuzând să-și ignore intuiția, va petrece decenii întregi încercând să descopere adevărul.
Durerea unei familii este secretul alteia, iar misterul unei copilării furate așteaptă să iasă la iveală. 

Mi-a plăcut modul în care autoarea construiește personajele, acestea transmit emoții puternice. Am apreciat tema identității și felul în care povestea arată cât de important este adevărul în viața unei familii. Stilul de scriere este sensibil și ușor de urmărit, ceea ce face cartea foarte plăcută.

Recomand cartea oricui caută o poveste profundă despre familie, identitate și speranță. Este un debut impresionant al Amandei Peters, un roman care te face să simți și să gândești mult după ce termini ultima pagină.