Am ales să citesc cartea ,,Donna Alba” de Gib Mihaescu, deoarece voiam să citesc un roman psihologic intens, care să exploreze în profunzime tema obsesiei și a frământărilor interioare.

Romanul face parte din literatura interbelică românească, iar eu eram foarte curioasă să descopăr stilul lui Gib Mihăescu, considerat unul dintre cei mai importanți prozatori ai epocii.

Gib Mihăescu (1894–1935) a fost un prozator important din perioada interbelică. E cunoscut mai ales pentru romanele lui de analiză psihologică, unde explorează teme ca obsesia, iluzia și căutarea idealului. Printre scrierile sale cele mai apreciate se numără „Rusoaica”, „Zilele și nopțile unui student întârziat” și, desigur, „Donna Alba”.

Romanul Donna Albă a apărut în 1935, fiind tipărit inițial la editura Fundațiilor Regale.

Cartea urmărește povestea lui Mihai Aspru, personajul principal, un tânăr care devine, treptat  obsedat de Donna Alba, o femeie inaccesibilă.

Relația dintre ei nu este una de iubire obișnuită, ci mai degrabă o iubire neîmpărtășită, transformată într-o obsesie profundă, care îi acaparează întreaga existență.

Mihăescu construiește cu finețe psihologică portretul unui om atras nu de femeia reală, ci de o imagine idealizată a ei, un simbol al perfecțiunii pe care crede că o caută. Atmosfera romanului este tensionată, încărcată de emoții.

Mi-a plăcut mult cât de bine e descrisă obsesia lui Mihai, care devine aproape un mod de a trăi. Simți tensiunea psihologică și frustrarea lui.

E o carte care te pune pe gânduri, despre iubire, idealizare, obsesie și despre fragilitatea psihicului uman. Este un roman intens, cu o atmosferă unică, perfect pentru cei fascinați de literatura psihologică și de conflictele interioare ale personajelor.