E o dimineață de primăvară. Cărăbușul s-a trezit cu chef de plimbare. Încotro s-o apuce?  În acel parc agitat și plin de copii? În grădina aceea plină de verdeață? Sau să meargă să se joace împreună cu verișorii săi? Câte variante! Cărăbușul era total bulversat. Oare unde să se plimbe?

– Bună dimineața, mamă! Aș vrea să mă plimb, dar nu știu unde. Ai vreo idee?

– Bună dimineața! Aș vrea ca într-o oră să fii acasă, ca să mâncăm micul dejun împreună. Te poți duce în parc. E foarte aproape!

– Sigur. Într-o oră sunt acasă! rostește micul cărăbuș cu o voce convingătoare în timp ce își pune sticla de apă în ghiozdan și pleacă la drum. În drumul spre parc, o întâlnește cu sora sa mai mare, pe nume Nina, normal, tot un cărăbuș ca el. Cei doi cărăbuși ajung în parc. Acolo se întâlnesc cu alți cărăbuși, prieteni de-ai lor, dar și cu mulți copii.

– Mă duc până la magazin ca să cumpăr limonadă! spune Nina, plecând împreună cu prietenii săi, lăsându-și fratele singur. Cărăbușul era îngrozit. Încerca să fugă acasă mai repede. Grămada de copii parcă nu se mai termina. Dintr-o dată, un copil răutăcios luă o sticlă cu apă și-l acoperi, să-l sufoce.

–  Au! Au! Mă doare! Nu mai pot! țipă cărăbușul. Mă dor toate! Cărăbușul murise până când Nina se întoarsese de la magazin. Nu își găsește frățiorul. Se întoarce acasă îngrijorată. Mama l-a așteptat pe fiul său acasă, neștiind ce s-a întâmplat. Nina printre lacrimi și sughițuri îi povestea mamei cele văzute. Mama era speriată de cele auzite. Pe la fereastra lor în timp ce cele două discutau, trecuse copilul care l-a omorât pe cărăbuș. Deodată  s-a simțit prost pentru fapta sa. A realizat că nu trebuie să lovim, să omorâm și să ne batem joc de animale și plante, indiferent de mărimea lor. Îi părea rău și a început să plângă sub geam. De undeva auzi o voce care i-a spus: „Degeaba mai plângi acum ce ai omorât, omorât rămâne…”

Post Views: 56