Cei mai mulți dintre copii își doresc un animal de companie, fie că acesta este o pisică sau un câine, fie un papagal sau un hamster. Indiferent de mărimea viețuitoarei aceasta necesită multă responsabilitate din partea stăpânului.

Micuțul prieten necuvântător poate fi cumpărat, găsit afară sau adoptat de la diferite adăposturi de animale. În Botoșani, există un adăpost de animale privat, înființat acum zece ani de către medicii veterinari de la cabinetul Trio-vet. Adăpostul este situat în satul Hudum și găzduiește, în prezent, 300 de pisici. Aici mai sunt  căței, păsări, căprioare sau porcușori de Guineea.

Cățeii și pisicile pot fi adoptate de orice iubitor de animale. „Se face un contract de adopție pe asociație, și asta pentru ca atunci când persoana care adoptă nu mai poate ține acel animăluț să-l aducă înapoi. Sunt diferite motive: își văruiește casa, mai nou, locuiește cu cineva care are alergie la păr, s-a mutat în altă țară etc. Dacă cineva nu își mai poate păstra animăluțul din aceste  motive trebuie să îl aducă înapoi către noi, nu să îl lase pe stradă, nu să îl dea la altcineva. Adopțiile se fac în baza acestui contract.”, a declarat medicul veterinar, Daniel Bejinariu. Animalele găzduite la acest adăpost sunt deparazitate și sterilizate.

Resposabilizarea unui copil care crește un animal

Copiii care cresc alături de un animăluț devin mai responsabili. „Copilului îi poate crește gradul de empatie față de animale, față de ființe, în general și îl organizează. Este important ca în momentul în care am decis că vom lua un animăluț pentru copilul nostru să-l responsabilizăm pe copil și să știe care e programul animalului lui  de companie, el să fie cel care face curățenie, el să fie cel care îl plimbă, el să fie cel ce se ocupă de hrana lui și doar din când în când să ceară sprijinul părinților.” Responsabilizarea presupune documentarea despre rasa animăluțului, despre caracteristicile lui, despre bolile pe care le poate avea. Totodată, copilul trebuie să aibă în vedere programarea lui la medicul veterinar, investirea banilor din pușculiță pentru diferite nevoi ale sale etc.

„Dacă îți plac animalele, poți crește la fel de bine și unul de rasă, și unul de pe stradă…”

Am fost curioși să aflăm ce anume preferă copiii atunci când se decid să devină proprietarul unui prieten necuvântător: animale de rasă sau cele luate de pe stradă?

Robert Ceornea are nouă ani și iubește orice fel de viețuitoare. ,,Am doi câini și o pisică, ambii de rasă. Consider că animalele de rasă sunt mai blânde, jucăușe și mai drăguțe.”

Anisia Amărioarei are 13 și iubește foarte mult animalele. Dacă ar fi să aleg între un animal de rasă care știu ca este îngrijit, într-un mediu bun, și între un animal de pe stradă, aș alege animăluțul care trăiește pe stradă, deoarece acestea au mai multă nevoie de protecția noastră. Toți sunt tentați să crească un animăluț de rasă și chiar investesc bani pentru asta. E firesc că sunt mai îngrijite.

Sara Iacob are 12 ani și îi place să fie înconjurată de animale.Eu nu consider că animalul pe care îl găsim pe stradă este mai bun sau mai potrivit decât unul de rasă. Cele de pe stradă oferă de multe ori mai multă afecțiune și recunoaștere. Parcă știu că  le-ai primit în casa ta să le asiguri un trai bun. Cele de rasă întreținute deja foarte bine, te tratează parcă  nonșalant. Nu cred  că un animăluț e mai presus decât altul și e important să avem grijă la fel de frumos de oricare.  Dacă îți plac animalele, poți crește la fel de bine și unul de rasă, și unul de pe stradă