Povestea câștigătoare la clasele VII-VIII din cadrul concursului de creații literare al Bibliotecii „Mihai Eminescu”. 

A fost odată o veveriță și numele acestei veverițe era Veverițel. Și ce-aș putea să vă spun eu despre el decât că era bun cam la toate: la gătit, la artă, la fotbal, dar cel mai bine și mai bine, Veverițel se descurca la rezolvat mistere. Începând cu cele simple, adică unde și-a pierdut vreun obiect până la cele serioase. Iar eu sunt astăzi aici pentru a vă povesti de cel mai mare caz al lui. Deci, salut!

Ziua a început ca de obicei. Veverițel s-a trezit, a mâncat o chiflă, a citit, ca în orice dimineață obișnuită, așteptând ca al lui coleg de cameră, Bunicel să se trezească. Acum intrăm un pic în explicații, să vă zic câte ceva despre Bunicel. Bunicel era prietenul lui și locuiau împreună în căbănuța ce le servea drept casă de când deveniseră prieteni apropiați.

Oricum, nu despre asta vorbim azi. Trebuie să vă spun ce mare enigmă a rezolvat Veverițel al nostru. Să nu ne mai întrerupem, că avem destule de povestit. Imediat ce s-a trezit și Bunicel (care, apropo, este câine) au pornit la zilnica lor plimbare de dimineață până la Bibliotecă, unde era angajată prietena lor, Cărbunica, drept ajutor de bibliotecară. Dacă tot am luat-o pe de-a dreptul, vă zic acum pe scurt că ea este o oaie neagră.

Imediat ce au deschis ușa B ibliotecii, Veverițel și Bunicel au fost loviți de o gălăgie infernală: țipete, plânsete, bibliotecarele scotoceau disperate printre rafturi de cărți și dulăpioare cu formularele.

– Veverițel, ce se întâmplă aicea, uite numai ce scandal! șopti Bunicel.

Au ochit-o pe Cărbunica și s-au dus lângă ea.

–  Cărbunico, ce e cu toată zarva asta? Ați pierdut ceva?

Cărbunica se întoarce disperată spre prietenii ei.

– Nu știu, lipsește un formular important al Bibliotecii.  E semnat de regina Lupica a Pădurii Stejarilor, în secolul al XVII-lea. De mulți ani hoții au făcut aproape orice pentru a pune mâinile pe el. Cineva l-a furat.

Veverițel se ridică maiestuos de pe scaunul pe care se odihnise timp de câteva clipe. Era cazul perfect pentru cariera lui de detectiv veverițuș. Așa se spunea în această pădure când cineva se referea la o veveriță băiat. Da, știu, sunt multe reguli și diferențe în această pădurice. Dar hei, într-un loc nou trebuie să te adaptezi! Chiar și voi, stimați cititori, chiar dacă nu participați la firul poveștii. Oricum, am face bine să ne continuăm povestioara!

–  Cărbunico, ascultă la mine! Dacă nu rezolv eu acest mister, să nu-mi mai spui Veverițel! Voi lucra zi și noapte pentru a găsi formularul, mă voi asigura că necuratul infractor va primi exact ce merită!

–  Vai, Veverițel, dar e tare greu! Ești sigur că te descurci?

– Da, Cărbunico, doar cine mă crezi? Eu sunt as la așa treabă! Te îndoiești tu de mine? Plus că nu sunt singur, îl am aici pe Bunicel, prietenul meu de suflet! Facem noi ce facem și ne descurcăm, să nu te precipitezi tu!

– Dacă zici… foarte bine, dar să te grăbești. Habar nu ai câte lucruri necurate poate realiza cineva doar cu acea simplă bucată de hârtie!

Veverițel și Bunicel au început prin căutarea probelor. N-au găsit prea multe, doar un ou spart și o bucățică de material verde.

– Ascultă aici, Bunicel! Probe am găsit, însă trebuie să-i interogăm acum pe cei de la Bbibliotecă. Tu o interoghezi pe găina Marta, bibliotecara și pe Perry Ornitorincul, directorul, iar eu pe omul de serviciu, Vulpino.

Jaful a avut loc între orele 21.00 – 22.00, când s-a declanșat alarma anti-furt. Vă las dedesubt declarațiile fiecăreia:

Declarația găinii Marta: Eu am fost toată seara acasă la mine, în coteț împreună cu surorile mele. Am mâncat porumb și ne-am spus povești una alteia.

Declarația directorului Perry Ornitorincul: Eu ieșisem afară să îmi iau o cafea. Chiar cât am fost plecat a avut loc jaful!

Declarația lui Vulpino: Eu făceam curat pe coridor. Din neatenție, m-am împiedicat de prag și mi s-a agățat cravata în ușă, care s-a rupt. Până am izbutit să mă ridic, hoțul deja a tulit-o afară.

Trecuse deja o jumătate de oră de când cei doi detectivi  îi interogaseră pe cei din Bibliotecă și studiaseră probele. În momentul de față, veverițușul și cățelul stăteau la un birou, gândindu-se foarte focusați la enigma lor.

– E ciudat. Noaptea, ușa Bibliotecii e încuiată. Asta înseamnă că cineva dinăuntru le-a dat drumul în Bibliotecă! strigă Veverițel. Și știu exact ce trebuie să facem pentru a descoperi cine e făptașul.

Veverițel și Bunicel au alergat în grabă pentru a o găsi pe Cărbunica. Aceasta era pe hol și discuta cu Perry.

–  Cărbunico, știm cum să prindem hoțul. Vom falsifica un alt act important și îl vom lăsa noaptea aceasta pe biroul Bibliotecii, astfel încât  hoțul să lovească din nou. Spune-ne un act important!

–  Cred că am putea încerca cu Harta Piratului Bambino. Duce la un cufăr plin cu diamante, monede antice și bijuterii. Valorează 10 milioane de ghinde toate minunățiile acelea!

Zis și făcut. Veverițel, care cum v-am spus, se descurca grozav la desen a făcut imediat o hartă a comorii care, vă zic cu cea mai mare sinceritate, arăta foarte autentică. Aproape că a păcălit-o pe Cărbunica, atât de reală părea!

– Iar acum, directoarea Perry Ornitorincul, trebuie să dai un anunț să plece cu toții acasă. Trebuie să ne prefacem că plecăm și noi, însă ne vom întoarce imediat ce se întunecă. Când apare hoțul, Bunicel va sări din ascunzătoare și va aprinde luminile.

Directorul a făcut anunțul pe dată. Cei patru s-au prefăcut că pleacă, însă au așteptat să se întunece pe banca din fața bibliotecii. Imediat ce marele ceas din Iarmarocul Pădurarilor a bătut ora 21.00 s-au strecurat înapoi în bibliotecă și s-au ascuns.

După aproximativ 10 minute de așteptare, au auzit cum cineva descuie discret ușa de la intrare, apoi pași apăsați pe coridor. Cei patru stăteau cu sufletul la gură, fiecare în dulapul lui. S-a deschis apoi ușa sălii de lectură, unde erau detectivii cei ascunși și harta contrafăcută. Au auzit cum hoții aleargă tiptil spre birou și lasă ușa deschisă larg în spatele lor.

Bunicel sări pe dată și aprinse luminile. Hoții nici n-au avut timp să realizeze ce s-a întâmplat, căci Bunicel a trântit și ușa, pentru a se asigura că nu au cale de scăpare. Însă aflarea identităților hoților a fost șoc total.

– Găină Marta, surorile ei și Vulpino?

Găina Marta oftă:

– Da, așa e. Noi am furat formularul semnat de Regina Lupica. Colecționăm fosile, specimene antice și formulare istorice. Vrem să ne deschidem un muzeu. Vulpino ne-a fost complice. L-am convins să ne deschidă ușa în schimbul unor ouă. Ne pare foarte rău acum, n-ar fi trebuit să fim hoațe.

Veverițel, Bunicel, Cărbunica și Perry Ornitorincul au rămas cu gurile căscate.

– Totul se leagă, îngăimă Veverițel. Oul spart era de la voi, iar bucata de material verde din cravata lui Vulpino. Presupun că s-a speriat când s-a declanșat alarma și i s-a agățat de ușă când a încercat să fugă. Ați fost însă foarte perspicace: ați așteptat momentul perfect când nu era nimeni altcineva în bibliotecă. Ați atacat când Perry Ornitorincul a plecat să-și cumpere cafea!

Găinile au aprobat.

– Nu e primul nostru jaf, apropo, recunoscu una din surorile Martei, Fantezia. Am furat și alte lucruri din diferite muzee și case cu antichități. E visul nostru de familie să avem un muzeu. Însă a fost greșit să furăm. Am fi putut să le cumpărăm, dar nu ne permitem atâtea lucruri. Merităm să mergem la Pușcăria Păduricii.

Celelalte găini au dat din cap rușinate.

– Nu meritați ceva chiar așa rău, spuse Perry, rupând tăcerea. Și eu am vrut să-mi deschid un muzeu când eram mic. Însă n-a fost să fie și chiar și așa, viața mea e superbă chiar și dacă sunt un simplu director de bibliotecă. Nu vă voi trimite la pușcărie, ci vă voi ierta. Trebuie doar să duceți înapoi tot ce ați furat.

Bucuroase că mai au șansa de a fi iertate, găinile au acceptat și au returnat obiectele furate. Vulpino s-a simțit prost că a ajutat niște infractoare, așa că s-a mutat din pădurice pentru a trăi o viață liniștită în altă parte.

Se pare că până la urmă, totul s-a terminat cu bine. Biblioteca a recuperat formularul, iar Marta și surorile ei n-au mai furat nimic. Iar asta doar cu ajutorul a doi detectivi curajoși, Veverițel și Bunicel.

Autor: Alexandra Cârjan – 13 ani

 

Post Views: 97