Pe strada unde locuiesc, rar găsești liniște, deoarece fiind o zonă centrală, trec mulți oameni, traversează mașini. Se aud claxoane, nervii oamenilor și tot așa.

Cartierul meu este, în general, plin de copii, care mai de care, ca vârstă.  Când eram mai mică, noi, copiii ieșeam mai mereu în fața blocului, împreună cu  părinții noștri. Copiii se jucau, Părinții vorbeau între ei.

Astăzi, nimeni nu mai iese în fața blocului sau foarte rar. Nici măcar vara. Chiar și așa martor al copilăriei mele în cartierul meu este un mare salcâm care ține umbră în zilele însorite de vară. Este un copac falnic care știe toate secretele noastre. Dacă ar putea vorbi, multe ar spune…

Dar cel mai special lucru din acest cartier îl reprezintă oamenii care stau aici și  care se ajută mereu între ei. E un cartier frumos prin oamenii lui și prin copacul acesta falnic. Altfel, gălăgia cotidiană îl cam trece pe niște locuri inferioare într-un top al zonelor din orașul nostru.

Asta poate și pentru că mereu mi-am dorit să stau într-o zonă cu natură. Mi se pare că te încarcă cu energie pozitivă. În cartierul meu singura picătură de natură este acest salcâm bogat și alți câțiva copaci. Încă îi mai avem.

Post Views: 151