Unchiul meu se numește Silviu George Guzu și este editor Kanal D. Venind acasă de sărbători, l-am abordat la o scurtă discuție despre ceea ce face la acest post de televiziune, dar și despre jurnalism. Este primul meu interviu și sper că vor urma și altele la fel de interesante. 

Reporter: Unchiule, te admir foarte mult pentru drumul tău, pentru ceea ce faci și ceea ce ești, așa că, te rog să-mi împărtășești câteva lucruri din culisele drumului parcurs de tine pentru a deveni jurnalist. Spune-mi, te rog, cum a început totul, cum ai ajuns să lucrezi pentru Kanal D?

Silviu George Guzu: Din întâmplare, am ajuns să lucrez la Kanal D, însă drumul meu a pornit din pasiune. Totul a început din pasiune. Ulterior, mi-am dat seama că am o anumită înclinație spre meseria de jurnalist pe care am ajuns să o practic de aproape 30 de ani.

Rep: Îți mai amintești care a fost primul articol scris de tine? Despre ce era vorba?

Silviu George Guzu: Primul articol scris de mine a fost de fapt un interviu cu scriitoarea Ana Blandiana care fusese în Botoșani la un festival și am avut atât de mari emoții în acel moment, eu având cam 17 ani, încât mi s-au amestecat întrebările în cap și am început cu finalul.

Rep: Stiu că ai lucrat și la radio, îmi poți spune unde mai exact? Și ce făceai acolo?

Silviu George Guzu: Totul a început la radio Meridian, aici la Botoșani acum 30 de ani când făceam o emisiune de SF, ulterior am plecat cu acea emisiune la Uniplus radio, care era o rețea națională, unul dintre primele radiouri private din țară și, ulterior, am ajuns la București.

Rep: Televiziunea sau radio ți-a adus o mai mare mulțumire sau satisfacție? De ce? Cum?

Silviu George Guzu: Cred că și una și alta, acum depinde cum privești lucrurile. La radio există acea nuanță de imaginație, neștiind cine-ți vorbește la microfon, doar îți imaginezi cum ar arăta acel om, acea persoană, iar la televiziune, jurnalistul e mult mai complet pentru că i se alătură imaginea care este foarte importantă în jurnalism, poate mult mai importantă uneori decât sunetul.

„ Dacă nu era pasiune, renunțam de mult la meseria aceasta…”

Rep: Ai întâmpinat dificultăți în drumul ales de tine?

Silviu George Guzu: Oooo, da! Multe, da…. Și trecerea cea mai bruscă a fost când am ieșit din presa locală și am intrat în presa centrală, unde erau cu totul alte criterii, erau oameni pe care eu îi urmăream și ascultam de mult la radio, spre exemplu Andrei Gheorghe, om imens în lumea radioului, cu care am ajuns să lucrez, dar cu răbdare, muncă și pasiune. Dacă nu era pasiune, renunțam de mult la meseria aceasta, am trecut peste.

Rep: Ce înseamnă azi jurnalismul pentru tine?

Silviu George Guzu: Jurnalismul e viața mea. Practic, un jurnalist poate fi comparat, dacă vrei, cu rugina de pe un gard care nu doarme niciodată. El și când doarme trebuie să fie activ. Dacă se întâmplă ceva, și-ți pică un avion, Doamne ferește, la ora 3 noaptea, nu poți să dormi pentru că nu ai cum. Trebuie să mergi la fața locului să vezi ce s-a întâmplat, să relatezi, să arăți lumii. Dacă începe un război la ora 2 noaptea, cum s-a întâmplat acum aproape patru ani în Ucraina, nu poți să dormi, tu dimineața la prima oră trebuie să ai știrile cele mai proaspete, trebuie să arăți lumii că s-a întâmplat ceva. Practic…nu dormi niciodată!

Rep: Ai simțit vreodată că ai vrea să renunți?

Silviu George Guzu: Da, de multe ori, și, în general, mi s-a întâmplat lucrul acesta în momentul în care au fost constrângeri de ordin editorial. E acel moment în care vine cineva la tine și-ți spune că ar fi mai bine să nu mai dăm știrea aia sau ar fi mai bine să nu mai investigăm acel dosar, în care spui sau te gândești că ar fi mai bine să renunți. Din fericire, în anii în care trăim, aceste momente sunt tot mai rare și eu sper să dispară de tot în curând.

„Nu confundați oamenii publici cu personalitățile…”

Rep: Ce personalități din țara noastră ai cunoscut datorită meseriei tale?

Silviu George Guzu:  Cam pe toată lumea. Nu aș putea să spun neapărat că sunt personalități. Am cunoscut oameni publici, dar nu aș putea spune că sunt personalități, decât despre foarte puțini dintre ei. A nu se confunda oamenii publici cu personalități. Personalitățile sunt extrem de puține. Să-ți dau un exemplu de personalitate, precum Brătianu, ei bine în zilele noastre, nu mai există. Acum suntem într-o conjunctură în care la putere a ajuns o coaliție pe care unii dintre noi și-au dorit-o, alții nu, pentru a contracara un alt curent care acaparează Europa, a acaparat America și probabil va continua să joace un rol important și în România în următorii ani.

Rep: Ce om de televiziune te-a inspirat în meseria ta? Este vreo unul de la care simți că ai învățat să faci ceea ce faci ?

Silviu George Guzu:  Nu aș putea să dau un exemplu, pentru ca au fost mulți. Au fost oameni care m-au ajutat, oameni care m-au încurcat, însă am avut o anumită admirație pentru unii oameni, în special pentru unii gazetari vechi, dar nu vreau să dau exemplu. Da, au fost oameni de la care am avut de învățat, este vorba despre acei gazetari despre care ți-am povestit.

„Voi trebuie să căutați poveștile reale, bătând la poartă…”

Rep:  Ce faci mai exact azi la Kanal D?

Silviu George Guzu: Încerc să aduc evenimentele care ne influențează viața și să le prezint într-un mod în care cât mai mulți oameni să-și formeze opinia despre acel eveniment, nu încerc să le influențez opinia, ci să relatez cât de obiectiv pot, ceea ce se întâmplă astfel încât, ei să-și formeze propria opinie.

Rep:  Crezi / simți că ai vrea sa faci asta și de acum încolo? De ce?

Silviu George Guzu: Răspunsul e simplu, da, pentru că nu știu să fac altceva și pentru că îmi place în continuare ceea ce fac. Dacă nu începea totul din pasiune, probabil aș fi ieșit de mult din breasla asta.

Rep: Sunt la început în acest domeniu, ca mulți dintre colegii mei de la Buzz, care ar fi primul tău gând, având în vedere că și noi aici avem posibiitatea să scriem la un ziar tipărit, să facem emisiuni, reportaje la o televiziune? Ce sfat ne-ai da?

Silviu George Guzu: Treceți pe online, ziarele sunt istorie, televiziunea va fi istorie, radioul se ascultă doar în mașină în drum spre serviciu. Când treceți pe online, căutați povești de viață. Fiecare om are o poveste, fiecare poveste merită facută public. Cele mai urmărite povești sunt cele reale, trăite de oameni reali, nu sunt cele de pe conturile vedetelor de pe rețelele de socializare, care au o aură așa de ceva intangibil, ideal, de exemplu Revelion la Dubai, excursie în jurul lumii cu aeronavă privată, etc. Foarte puține lucruri sunt reale, totul e o aparență care înșeală, dar înșeală pe banii primiți de ei. Și atunci, voi trebuie să căutați poveștile reale, bătând la poartă, întrebând lumea ce face, cu ce se ocupă și să vă uitați mereu în jurul vostru…. acolo sunt poveștile.