Alexandru Ioan Cuza a fost domnitor al Principatelor Unite ale statului național România. Acesta s-a născut pe 20 martie 1820, la Bârlad în Moldova.

Tatăl său, Alexandru Cuza provenea dintr-un neam de boieri mici și mijlocii din județul Fălciu, astăzi Vaslui. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-un neam de origine greco-italiană din Constantinopol, romanizat.

A învățat, mai întâi, la Iași, în pensionul francez al lui Victor Cuémim, la fel ca Mihail Kogâlniceanu și Vasile Alecsandri, viitorii lui colaboratori.

În 1835 primește diploma de bacalaureat în Franța, la Paris urmând, mai apoi, studii de drept și medicină, pe care nu le finisează, și devine membru al Societății economiștilor, de unde mai apoi își a da demisia în 1840. Activează ulterior ca președinte al judecătoriei Covurlui, perioadă în care se căsătorește cu Elena Rosetti.

Atunci când a devenit domnitor al Țării Românești și de asemenea al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza a făcut unirea între cele două, devenind primul domnitor al Principatelor Unite Române.

Despre această unire dintre cele două principate s-a vorbit înainte de 1859.

În secolul XIX soarta celor două se află în mâinile Rusiei și ale Imperiul Otoman, care se opuneau Unirii în anul 1866, o largă coaliție a partidelor vremii, cunoscută sub denumirea de Monstruoasa Coaliție din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, l-au forțat pe domnitor să abdice.