Culoarea roșie este aproape nelipsită în drapelele lumii. Fie că simbolizează sângele și eroismul, ideea de libertate, putere, fie comunismul sau diferite dinastii, roșul se găsește  mai mult sau mai puțin în toate steagurile.

Începem cu România al cărei steag cuprinde trei culori: albastru, galben și roșu. Roșul reprezintă curajul și sacrificiul făcut de români în lupta pentru libertate. Aceeași semnificație o are roșu pentru Turcia, Portugalia, Lituania, Italia, Germania, Franța. Pentru Germania, roșu  reprezintă sângele „clasei muncitoare exploatate”. Pentru Franța sângele este al „muncitorilor furioși”. Steagul Belgiei a fost inspirat de cel al Franței.

Națiunea – religia – regele

Pentru Thalianda cele trei culori din steag reprezintă națiunea – religia – regele. Drapelul a fost adoptat pe 28 septembrie 1918 conform unui decret regal cu privire la drapel în acel an. Numele thailandez pentru drapel Thong Trairong, ceea ce înseamnă pur și simplu drapel tricolor.

Pentru Coreea de Sud, steagul are o semnificație aparte determinat de Yin și Yang. Yin reprezintă forțele cosmice negative sau reactive simbolizate de culoarea albastră – aflată în partea inferioară a cercului, iar Yang, forțele opuse pozitive sau proactive reprezentate în roșu – aflată în partea superioară. Cele două principii se află între ele într-un echilibru perfect și armonie.

Comunismul asociat cu roșu

Pentru China culoarea roșie reprezintă revoluția comunistă; cele cinci stele reprezintă unitatea poporului chinez sub conducerea Partidului Comunist Chinez (PCC). Uneori steagul este numit „Steagul roșu cu cinci stele”. De asemenea, pentru Coreea de Nord, roșul reprezintă valorile revoluționale. Steaua roșie înseamnă comunismul și socialismul.

Triunghiul roșu din steagul Iordaniei

Iordania are un steag mai special, acesta fiind format din benzi orizontale negre, albe și verzi, care sunt legate de un triunghi roșu. Culorile reprezintă culorile pan-arabe, reprezentând califatele Abbasid (banda neagră), Omeiad (banda albă) și Fatimid (banda verde). Triunghiul roșu reprezintă dinastia Hașemită și Revolta arabă. La Algeria roșul din steag reprezintă socialismul.

Drapelul Japoniei este rectangular, de culoare albă, cu un disc roșu în centru. Numele discului roșu, și prin extensie numele drapelului, este hi no maru (lit. discul soarelui). În Polonia, albul și roșul au fost adoptate oficial drept culori naționale în 1831. Ele au origine heraldică și provin din smalțurile heraldice (metale și culori). Pentru Ungaria banda roșie simbolizează „puterea”. Tot putere sau curaj înseamnă roșu pentru  Bulgaria sau Canada.

În Spania roșu și galben sunt probabil originare într-una din straturile originale ale împărățiilor spaniole: Castilia, Leon, Catalonia / Aragon, Navarra. În steagul spaniol însuși, stema are doi stâlpi de vârf ai lui Hercules, reprezentând Gibraltar și Ceuta, cu bannere roșii care afișează motto-ul latin, „Plus ultra”. În SUA, cele 50 de pentagoane stelate semnifică cele 50 de state ale Statelor Unite ale Americii, iar cele 13 benzi orizontale, 7 roșii și 6 albe, semnifică cele foste 13 colonii ale Marii Britanii care s-au răsculat împotriva sa.

Culorile pan – slavice

Slovenia împrumută culorile pan-slavice pentru steagul ei, acestea fiind considerate culori naționale. Ordinea culorilor a fost inspirată de Steagul Rusiei la fel și la Slovacia. Olanda are o poveste frumoasă legată de drapel. Culorilor roșu – alb – albastru de care „eliberatorii” francezi erau măguliți, rămân, dar în 1796 fâșia roșie a fost înfrumusețată cu o întruchipare a unei fecioare a Țărilor de Jos, cu un leu la picioare, în colțul superior din stânga. Într-o mână ea ținea un mănunchi de fascii romane, iar în cealaltă mână ținea o lance încoronată cu pălăria libertății. Roșu în steag mai au Austria, Danemarca, Anglia, Georgia, Gibraltar, Letonia, Indonezia, Monaco, Elveția, Singapore, Tunisia, Peru etc.