Tot mai mulți copii de azi se joacă pe telefoane, calculatoare și console. Cele mai jucate sunt „Roblox”, „Minecraft”, „Grand theft auto 5” etc. Unele pot fi jucate  cu NPC (non player character), altele online, cu parteneri.

Cu NPC și partener te poți juca „Grand theft auto 5”, iar cu NPC –  „Spiderman” sau „Fortza Horizon”. Ce este însă un NPC? Dan Rusuciuc, specialist IT, mi-a dat o explicație. NPC-urile din jocurile video sau non player character sunt personaje introduse pentru a crea o anumită poveste sau a interacționa intr-un anumit fel cu alți jucători. În jocurile non-multiplayer, adică cele in care te joci singur, există doar NPC-uri.”, a declarat Dan Rusuciuc. El mi-a spus că nu sunt riscuri de a te juca cu NPC si cum îți dai seama că te joci online, cu parteneri.  „Nu văd nici un risc a te juca doar cu NPC uri, este doar o preferință. Este foarte ușor să deosebești un NPC de un jucător real. NPC-urile sunt statice, nu interactionează în modul în care interactionează jucatorii între ei.”

Cum ajută IA la îmbunătățirea jocurilor video ?

„În jocurile video moderne AI – ul ajută  la îmbunătățirea performanței. Jocurile video rulează cu un anumit număr de cadre pe secundă. Imaginează-ți că ai un desen cu un câmp și soarele pe cer în colțul drept. Apoi, mai desenezi încă 20 de desene identice, însă soarele îl desenezi treptat mai la stânga cu fiecare desen. Când derulezi rapid desenele pare că e un scurt video în care soarele se mișcă. Pe aceeași logică funcționează și cadrele din jocurile video. Cu cât ai mai multre cadre cu atât o să ai o mișcare mai lină în jocurile video, mai realistă. Și aici intervine AI-ul în jocurile video. Între cadrele create de placa video a sistemului, AI-ul mai generează suplimentar cadre, astfel ai mai multe cadre, deci performanță mai mare.”

Ce diferențiază un model de inteligență artificială de un algoritm fix?

Potrivit sursei mele, de obicei, jocurile de șah – și cel mai probabil și cele de dame – sunt programate să anticipeze și să aleagă cele mai bune mutări posibile. Modelele timpurii erau complet „hard-coded”, adică bazate pe un set fix de reguli scrise manual pentru a evalua pozițiile și a decide următoarea mutare. Ceea ce diferențiază un model de inteligență artificială de un algoritm fix este tocmai capacitatea de a învăța din jocurile anterioare și de a-și adapta comportamentul în timp.

Dan Rusuciuc mai amintește de o încercare timpurie interesantă de a implementa AI în jocul de dame. În 1952, Arthur Samuel a început să dezvolte un astfel de program la IBM. Ce era special la el e că „învăța” din experiențele trecute și își îmbunătățea performanța – o idee cu adevărat revoluționară pentru acea vreme.